1. [DEX '09] ZGUDUITURĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.
2. [MDA2] zguduitură sf [At: CR (1836), 1721/45 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: zgudui + -itură] 1 Mișcare (puternică) bruscă, repetată și dezordonată în toate direcțiile, care produce un zgomot caracteristic Si: zdruncinătură (1), zdruncinare (1), zdruncinat1, zguduială, zguduire (1), zguduit1, (pop) zdrunciu (1), (reg) zdruncineală (1). 2 (Fig) Zdruncinare (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1).
3. [DEXI] zguduitură s.f 1 Vibrație repetată declanșată de o mișcare puternică a unui corp solid; scuturătură puternică (însoțită de un zgomot caracteristic); zguduială. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică (CAR.). 2 Fig. Înfiorare, impresionare puternică. Nu mai vreau zguduituri sufletești. • sil. -du-i-. pl. -i. /zgudui + -tură.
4. [DLRLC] ZGUDUITURĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură, zguduire. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică. CARAGIALE, O. II 163. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, zguduire sufletească. Cînd ai pricepe zguduiturile inimei mele! ALECSANDRI, T. 511.
5. [DLRM] ZGUDUITURĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.
6. [Scriban] zguduitúră f., pl. ĭ. Efectu zguduiriĭ: zguduiturile produse de bombardament. Fig. Dezordine, revoluțiune: țările scandinave evoluĭază fără zguduiturĭ.
7. [Șăineanu, ed. VI] sguduitură f. efectul sguduirii.
8. [DOOM 3] zguduitură (desp. -du-i-) s. f., g.-d. art. zguduiturii; pl. zguduituri
9. [DOOM 2] zguduitură (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduiturii; pl. zguduituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL