1. [MDA2] zgrunțur sn vz zgrunț
2. [DEXI] zgrunțur s.m. v. zgrunț.
3. [DEX '98] ZGRUNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).
4. [DLRM] ZGRUNȚUR s. m. v. zgrunzur.
5. [DEX '09] ZGRUNȚ, zgrunțuri, s. n. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. [Var.: zgrunțur s. m.] – Pref. z- + grunț.[1]
6. [MDA2] zgrond sn vz zgrunț
7. [MDA2] zgronț sn vz zgrunț
8. [MDA2] zgrunde sf vz zgrunț
9. [MDA2] zgruntar sm vz zgrunț
10. [MDA2] zgrunț [At: DDRF / V: ~ur sn, ~nde sf ~ntar sm, ~nz, ~rond, ~ronț, zgunz sn / S și: sg~ / Pl: ~uri sn / E: z- + grunț] (Reg) 1 sn Zgrăbunță (1). 2 sn (Trs) Bucată de pâine uscată. 3 i Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care se sparge.
11. [MDA2] zgrunz sn vz zgrunț
12. [MDA2] zgunz sn vz zgrunț
13. [DEXI] zgrunț s.n. Bucățică dintr-o materie tare și fărî-micioasă; grunz. Rămase întins..., cu obrazul gras, imberb, lipit de zgrunțurii de pămînt ai drumului (PRED.). • pl. -uri. și zgrunțur s.n. /z- + grunț.
14. [DLRLC] ZGRUNZUR, zgrunzuri, s. m. (Regional) Bucățică mică dintr-o materie tare și fărimicioasă; grunz. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care ii ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. – Variantă: zgunzur (V. ROM. martie 1952, 107) s. m.
15. [DLRLC] ZGUNZUR s. m. v. zgrunzur.
16. [DLRM] ZGRUNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărîmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrunțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz).
17. [Șăineanu, ed. VI] sgrunț n. V. grunz.
18. [Scriban] grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete, drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ! V. scrunțar.
19. [DOOM 3] zgrunț (reg.) s. n., pl. zgrunțuri
20. [DOOM 2] zgrunț (reg.) s. n. pl. zgrunțuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL