1. [MDA2] halamuște sf [At: PAMFILE, J. II, ap. DA ms / Pl: ? / E: ns cf rs хломозд, ceh хламоз „gălăgie”] Lume multă.
2. [Scriban] halamúște, V. hălămujdie.
3. [MDA2] hălămujdie sf vz halamuște
4. [MDA2] lămustie sf vz halamuștie[1]
5. [Scriban] hălămujdíe f. (vrus. hlomozd, huruĭală; ceh. hlomoz, gălăgie, gălămoz. V. limujder, glogozesc, hărmălaĭe, calamandros și Bern. la glomotŭ și kormola). Est. Fam. Mare dezordine și gălăgie, tărăboĭ, zăhăĭală, forfoteală, amestec de lume. – Și hălămústie (Săgh. 56), hălămústă, halamúște, lămújde, lămóste, lămúste, lămústie. Și zgromójd (Dos.), n., pl. urĭ și oajde. În jud. Olt glágomă, pl. e (sîrb. galama). La Acad. alimójdiĭ (f. pl.), fleacurĭ. V. arababura.
6. [Scriban] lămúste și -ústie, V. hălămujdie.
7. [Scriban] zgromójd n. V. hălămujdie.
8. [DAR] halamuște s.f. (reg.) lume, guri multe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL