1. [MDA2] zgripcă sf [At: DLR / Pl: ~pce / E: zgripță css] (Reg) Zgripțuroi (2).
2. [Scriban] zgrípcă, V. gripcă.
3. [DEX '09] GRIPCĂ, gripci, s. f. Unealtă care servește la curățarea doagelor (vechi), a grinzilor etc. – Din bg. ogribka.
4. [MDA2] grifcă sf vz gripcă
5. [MDA2] gripcă sf [At: DDRF / V: ~ifcă / Pl: gripci[1] / E: bg грипбка] (Îrg) 1 Lamă lungă de metal, ascuțită la un capăt, cu care se strungărea în rotărit. 2 Lamă mică triunghiulară, ascuțită la o parte și fixată într-un mâner lung, cu care se răzuiau doagele murdare în rotărie. 3 Instrument cu care se răzuiau butoaiele pe dinăuntru. 4 Un fel de daltă cu capătul ascuțit întors care era folosită în dulgherie. 5 Lamă lungă de metal folosită în fierărie. 6 Răzătoare cu care se rădea aluatul rămas pe covata în care s-a frământat pâinea. 7 Roata zimțată a fusului mic de la joagărul de tăiat lemne.
6. [MDA2] ripcă sf vz gripcă
7. [CADE] GRIPCĂ sf. 🔧 1 Unealtă a rotarilor, dogarilor sau dulgherilor cu care se strungărește, se răzuesc doagele, grinzile, etc. (🖼 2471) ¶ 2 Răzătoare cu care se rade aluatul pe covata în care s’a frămîntat pîinea ¶ 3 Olten. (CIAUȘ.) Mestecău cu un cap lat cu care se frămîntă mălaiul de copt în țest ¶ 4 Olten. (CONV.) Custură specială cu care tăbăcarii rîcîie pieile: pieile cumpărate se argăseasc... și se cărnosesc... cu gripca (ION.) ¶ 5 Roata zimțată a fusului celui mic, la joagăr [probabil sl. *grĭbka < greba „a rade, a sgîria”].
8. [DLRLC] GRIPCĂ, gripci, s. f. Unealtă de dogărie care servește la curățirea doagelor, în special a doagelor vechi.
9. [Șăineanu, ed. VI] gripcă f. 1. custura cu care dogarul roade doagele murdare când se înfundează vasele vechi; 2. custura de strungărit a rotarului; 3. roata de fier zimțată a fusului celui mic al joagărului. [Cf. grapă].
10. [Scriban] grífcă, V. gripcă.
11. [Scriban] grípcă f., pl. ĭ (bg. ogribka, id., d. gribkam, răzuĭ, vsl. grebon-greti, a răzui; rut. hripka, răceală în gît, rudă cu grapă, hrașpă, scripcă. Cp. cu strachină). Lopățică de răzuit pĭeile saŭ doagele. Făcăleț c’un capăt în formă de lopățică de amestecat mălaĭu în căpistere (ArhO. 1928, 128). O roată de lemn dințată la fusu cel mic al joagăruluĭ. – Și hripcă și zgripcă. În Munt. vest și grifcă.
12. [Scriban] hrípcă, V. gripcă și hreapcă.
13. [DOOM 3] gripcă s. f., g.-d. art. gripcii; pl. gripci
14. [DOOM 2] gripcă s. f., g.-d. art. gripcii; pl. gripci
15. [DER] gripcă (gripci), s. f. – 1. Unealtă care servește la curățarea doagelor. – 2. Roată cu zimți. – Var. grifcă, hripcă, sgripcă. Bg. ogripka (Conev 62; Candrea, GS, VI, 324; Scriban), din sl. greti, grebą „a răzui”, dintr-un sl. gribka, după DAR, din sb., bg. zagribam „a răzui”, după Skok 70).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL