1. [DEX '09] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦ Refl. (Reg.) A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul. 2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. – Et. nec.
2. [MDA2] gripsăna vt vz zgrăpțăna
3. [MDA2] zgrăpțăna v vz zgrepțăna
4. [MDA2] zgreapțăna v vz zgrepțăna
5. [MDA2] zgremțăna v vz zgrepțăna
6. [MDA2] zgremțâna v vz zgrepțăna
7. [MDA2] zgrepăna v vz zgrepțăna
8. [MDA2] zgrepțăna [At: MARIAN, O. I, 152 / V: (reg) ~țena (Pzi: zgrepțenez), ~țâna, ~țora, ~țura, ~păna, ~eap~, zgremț~, ~emțâna, ~euț~, zgrăp~, zgrip~, zgripțena, zgripțora (S și: sgripțora) / Pzi: zgreapțăn / E: z- + grepțăna cf zgripțor] (Reg) 1-2 vi A zgâria (1-2). 3 vr A se scărpina (1). 4 vr (Reg; îf zgremțăna) A-și smulge părul. 5 vr A se cățăra (1).
9. [MDA2] zgrepțâna v vz zgrepțăna
10. [MDA2] zgrepțena v vz zgrepțăna
11. [MDA2] zgrepțora v vz zgrepțăna
12. [MDA2] zgrepțura v vz zgrepțăna
13. [MDA2] zgreuțăna v vz zgrepțăna
14. [MDA2] zgripțăna v vz zgrepțăna
15. [MDA2] zgripțena v vz zgrepțăna
16. [MDA2] zgripțora v vz zgrepțăna
17. [DEXI] zgrăpțăna vb. I. v. zgrepțăna.
18. [DEXI] zgrepțăna vb. I. (pop.) 1 intr. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele), producînd un zgomot caracteristic. Parcă niște cîni negri îl urmăriseră și-acum îi auzea cum zgreapțănă la ușă (CAM.). ♦ (reg.; refl.) A se scărpina. Își lepădă cușma și se zgrepțenă cu asprime la tîmplă și la ceafă (SADOV.). ♦ (tr.) A ara la suprafață; a zgîria pămîntul. 2 refl. A se cățăra, a se urca pe ceva (agățîndu-se cu ghearele). Mezinul se zgrepțăna și n-ajungea și el la geam (CE. PETR.). ♦ A se agăța, a se prinde de ceva (cu unghiile, cu ghearele). • prez.ind. zgreapțăn. și (reg.) zgrăpțăna, zgrepțena, zgrepțora vb. I. /z- + grepțăna; cf. zgripțor.
19. [DEXI] zgrepțena vb. I. v. zgrepțăna.
20. [DLRLC] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. (Și în forma zgrepțena) 1. Intranz. A rîcîi, a zgîria. La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447. Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. V. 49. Vulpea zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187. ◊ Fig. Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190. ◊ Refl. A se scărpina. Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, F. J. 443. 2. Refl. A se cățăra, a se urca (pe ceva). Nu vezi ce e la dreapta, la stingă; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 35. Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. V. 214. – Prez. ind. și: zgrepțăn (ȘEZ. III 187). – Variante: zgrepțena, zgrepțîna (C. PETRESCU, O. P. II 112) vb. I.
21. [DLRLC] ZGREPȚENA vb. I v. zgrepțăna.
22. [DLRLC] ZGREPȚÎNA vb. I v. zgrepțăna.
23. [DLRM] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. 1. Intranz. A zgîria, a rîcîi (cu ghearele). ♦ Refl. A se scărpina. ♦ Tranz. A ara la suprafață, a zgîria pămîntul. 2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [Var.: zgrepțena vb. I] – V. grăpțăna[1].[1]
24. [DLRM] ZGREPȚENA vb. I. v. zgrepțăna.
25. [Șăineanu, ed. VI] sgrepț(or)à (sgripțăna) v. Mold. a se cățăra. V. sgripțor.
26. [Scriban] grápșin (mă), a grăpșina v. refl. (d. grapă. Cp. și germ. grapsen, a. î.). Mold. Mă agăț, mă cațăr, mă prind suindu-mă: caiĭ se grapșină pe scărĭ de bolovanĭ (Vlah. Rom. Pit., 221, vorbind de munțiĭ Neamțuluĭ). Mă grápțăn, grăpțănát; și mă zgrépțăn, se zgreapțănă, să se zgrépțene, zgrepțănat; mă zgrépțur, -at. V. și gripțur, s. m.
27. [Scriban] zgrémțîn, a -á v. intr. Mold. Rar. Rîcîĭ, zgîriĭ la ușă (ca pisica).
28. [Scriban] zgrépțăn (mă), și zgrépțur, V. grapșin.
29. [DOOM 3] zgrepțăna (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. zgrepțăn, 3 zgreapțănă; conj. prez. 1 sg. să zgrepțăn, 3 să zgrepțene; imper. 2 sg. afirm. zgreapțănă
30. [DOOM 2] zgrepțăna (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 zgreapțănă; conj. prez. 3 să zgrepțene
31. [DER] sgrepțăna (-eapțăn, -at), vb. – 1. A se cățăra agățîndu-se. – 2. A se scărpina, a rîcîi. – Var. sgrepț(ăn)a, (s)gripsăna, grăpțăna, grăpsăna. Creație expresivă (Tiktin), cf. sl. greti, grebsti „a rîcîi”, ngr. γρατσουνίζω „a zgrepțăna”, germ. grapsen. Legătura cu lat. excarpitiāre (Giuglea, LL, II, 34) nu este probabilă.
32. [DER] ZGREPȚĂNA, zgreapțăn, vb. I. ~ (creație expresivă; cf. sl. greti, grebsti = a scurma, ngr. γρατσουνίζω = a zgîria, germ. grapsen)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL