1. [MDA2] cleanț2 sn [At: LIUBA-IANA, M. 45 / Pl: ? / E: srb klanats] 1 (Ban) Trecătoare printre dealuri. 2 Picior de deal. 3 (Olt) Stâncă (prăpăstioasă). 4 Râpă mare. 5 Colț de stâncă.
2. [CADE] ❍ CLEANȚ (pl. -țuri) sn. Băn. 🌐 Stîncă: să se ducă la ~ul numit „Piatra Craiului” (CIAUȘ.) [srb. klanec].
3. [DLRLC] CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Ban., Olt.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. Deasupra... se înalță tot mai ridicate niște cleanțuri pînă în vineția cerului. POPOVlCI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Atunci te-oi descununa, Cînd cleanțurile-or cînta Și pădurea va umbla. HODOȘ, P. P. 141.
4. [DLRM] CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stîncă prăpăstioasă; colț de stîncă. – Sb. klanac.
5. [Scriban] cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.
6. [Scriban] 2) janț n., pl. urĭ. V. cleanț.
7. [Scriban] zgheanț n., pl. urĭ, V. cleanț.
8. [DER] cleanț (cleanțuri), s. n. – 1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud.
9. [DAR] cleanț, cleanțuri și clențe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL