1. [MDA2] zgăurare sf [At: ISER / S și: sg~ / Pl: ~rări / E: zgăura] (Înv) 1 Holbare (1). 2-3 Privire insistentă (sau pe ascuns) cu ochii măriți de spaimă, de uimire, de curiozitate. 4 Privire în gol.
2. [MDA2] zgăori v vz zgăura
3. [MDA2] zgăura [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ri, zgăori / S și: sg~ / Pzi: zgăur și zgaur / E: ns cf gaură] 1 vi (Trs) A se holba (1). 2 vi (Trs) A fixa cu privirea fără un scop anume. 3 vi A se uita cu poftă la cineva care mănâncă. 4 vi A sta degeaba. 5 vr (Îf zgăuri) A se amesteca în probleme mărunte. 6 vr (Rar; fig; d. ochi; îf zgăuri) A se adânci (3).
4. [MDA2] zgăuri v vz zgăura
5. [DEXI] zgăura vb. I. intr. (reg.) 1 A se holba. 2 A sta degeaba; a aștepta (într-un loc) fără să facă nimic. Toată ziua zgăura în crîșmă (AGÂR.). • prez.ind. zgăur, (înv.) -ez. și zgăuri vb. IV. /cf. gaură.
6. [DEXI] zgăuri vb. IV. v. zgăura.
7. [DLRM] ZGĂURA, zgăur, vb. I. 1. Intranz. (Reg., despre oameni) A zgîi ochii la cineva sau la ceva, a se holba, a se uita cu mare atenție la ceva. 2. Refl. (Despre ochi) A se adînci, a fi intrați în fundul capului. – Lat. *excavulare (< cavus).
8. [DER] ZGĂURA, zgăur, vb. I. Tranz. (Trans.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii. (din pl. zgăuri; sau din lat. *excăvŭlāre)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL