1. [DEX '09] ZGÂRIETURĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură.
2. [MDA2] zgârietură sf [At: CORESI, TETR. 7 / P: ~ri-e~ / V: (îrg) zgăr~, (înv) ~iit~, zgăre~, ~râe~, (reg) ~râi~, zgărăit~, zgărăet~, zghereit~, zdârlăt~, zdărâe~, zdăr~ / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: zgâria + -ătură] 1 Rană (superficială) făcută pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit sau tăios Si: zgaibă (9), zgâriere (1), crestătură (16), scrijelitură, tăietură (1), zgreblătură, (reg) zrepănătură (1). 2 Tăietură (liniară) superficială lăsată de un corp ascuțit și dur pe o suprafață Si: scrijeleală, scrijelire (1), scrijelitură, (reg) sferditură, zgâriere (2). 3 Arătură superficială. 4 (Înv) Semn (grafic) trasat, imprimat pe ceva.
3. [MDA2] zdărâetură sf vz zgârietură
4. [MDA2] zdărietură sf vz zgârietură
5. [MDA2] zdârlătură sf vz zgârietură
6. [MDA2] zgărăetură sf vz zgârietură
7. [MDA2] zgărăitură sf vz zgârietură
8. [MDA2] zgăretură sf vz zgârietură
9. [MDA2] zgărietură sf vz zgârietură
10. [MDA2] zgârâietură sf vz zgârietură
11. [MDA2] zgâriitură sf vz zgârietură
12. [MDA2] zghereitură sf vz zgârietură
13. [DEXI] zgărietură sf. v. zgîrietură.
14. [DEXI] zgîrietură s.f. 1 Tăietură superficială, rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. I-a legat rana care era numai o zgîrîietură de nimic (CAR.). 2 Tăietură superficială, urmă pe suprafața unui obiect, făcută de un corp ascuțit și dur; crestătură, scrijelitură. Pe sticlă erau niște zgîrieturi. • sil. -ri-e-. pl. -i. (înv., reg.) zgărietură, zgîriitură, zgîrîietură s.f. /zgîria + -ătură.
15. [DEXI] zgîriitură s.f. v. zgîrietură.
16. [DEXI] zgîrîietură s.f. v. zgîrietură.
17. [DLRLC] ZGÎRIETURĂ, zgîrieturi, s. f. Tăietură sau urmă superficială făcută pe suprafața unui obiect de un. corp ascuțit mai dur; rană ușoară sau urmă liniară lăs ată pe piele de unghii, de gheare sau de un obiect ascuțit. Pe frunte avea o zgîrietură lungă. DUMITRIU, N. 40. Era roșu tot de zgîrieturi și de înțepături. GALACTION, O. I 300. ♦ Fig. (Rar) Arătură superficială. La întorsul unei arături «Te poți mulțămi numai cu o zgîrietură»... lucru ce nu se poate ierta la aratul obișnuit. PAMFILE, A. R. 55. – Variantă: zgărietură (ȘEZ. I 82) s. f.
18. [DLRM] ZGÎRIETURĂ, zgîrieturi, s. f. Tăietură superficială pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. ♦ (Rar) Arătură superficială, făcută numai la suprafață. – Din zgîria + suf. -(ă)tură.
19. [Șăineanu, ed. VI] sgârietură f. rană ușoară din sgâriere și urma ce lasă.
20. [Scriban] zgîrietúră f., pl. ĭ. Rezultatu zgîrieriĭ: copiiĭ s’aŭ jucat cu pisicile și s’aŭ ales cu cîteva zgîrieturĭ.
21. [DOOM 3] zgârietură (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârieturii; pl. zgârieturi
22. [DOOM 2] zgârietură (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârieturii; pl. zgârieturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL