1. [DEX '09] ZGÂRIERE, zgârieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgâria și rezultatul ei. [Pr.: -ri-e-] – V. zgâria.
2. [MDA2] zgâriere sf [At: ST. LEX. 150r/9 / P: ~ri-e~ / V: (înv) zgărăiare / S și: sg~ / Pl: ~ri / E: zgâria] 1-2 Zgârietură (1-2). 3-4 Săpare (superficială) a pământului cu ciocul, cu râtul, cu ghearele, cu unghiile, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: scormonire (1), săpare, crestare (8).
3. [DEX '09] ZGÂRIA, zgârii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).
4. [MDA2] zdărâia v vz zgâria
5. [MDA2] zdăria v vz zgâria
6. [MDA2] zdărla v vz zgâria
7. [MDA2] zdârăia v vz zgâria
8. [MDA2] zdârâia[1] v vz zgâria
9. [MDA2] zdârla v vz zgâria
10. [MDA2] zderia v vz zgâria
11. [MDA2] zdrâgăla v vz zgâria
12. [MDA2] zdrâghia v vz zgâria
13. [MDA2] zdrâjila v vz zgâria
14. [MDA2] zdrighia v vz zgâria
15. [MDA2] zgăiera v vz zgâria
16. [MDA2] zgărăia v vz zgâria
17. [MDA2] zgărăiare sf vz zgâriere
18. [MDA2] zgărâia v vz zgâria
19. [MDA2] zgăria v vz zgâria
20. [MDA2] zgârăia v vz zgâria
21. [MDA2] zgârâia[1] v vz zgâria
22. [MDA2] zgâria [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 143r/26 / P: ~ri-a / V: (îvp) ~râia, zgăr~, (îrg) zdăr~, (Pzi: 3 zdarie), zdărâia, zder~, zgărâia, (înv) zgărăia, zdârăia, (reg) ~răia, zgăiera, zgărâia, zgher~, zdărla, zdârla, zdrighia, zdrâgăla, zdrâghia, zdrâjila, jgherăia, zdărâia, zgrăia / S și: sg~ / Pzi: 1 zgârii; 3 zgârie,[1] (înv) zgarie, zgarie) / E: ml *scaberare (<scaber)] 1-2 vtr A(-și) produce o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit Si: (reg) a căpăra (1), a zgăpăra, a zgrăbăla (1-2), a zgrepța (1-2), a zgrepțăna (1-2). 3 vt (Fig) A produce o senzație (auditivă) neplăcută. 4 vt A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul Si: a ustura. 5 vt (C. i. suprafețe) A lăsa o urmă (liniară), de mică adâncime, cu ajutorul unui corp dur și ascuțit Si: a cresta (4), a scrijeli (1), (rar) a scobi1 (1), a zgândări (4), (reg) a sfredeli. 6 smf (Pfm; îc) ~ie-brânză Zgârcit (4). 7 smf (Reg; îac) Negustoraș. 8 smi (Îc) ~ie-nori Construcție cu foarte multe etaje. 9 vt (C. i. pământul) A ara superficial. 10-11 vti (D. păsări sau animale; c. i. pământ) A săpa (superficial) cu ciocul, cu râtul, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument (ascuțit) etc. pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: a scormoni (1), (pop) a săpa, (îrg) a zgârmăi (1), (reg) a scurmuzui. 12-13 vti (D. oameni; c. i. pământ, roci etc.) A face crestături, tăieturi (superficiale) cu unghiile, cu ajutorul unui instrument (ascuțit) etc. Si: a râcâi1 (1), a scrijeli (1), a scurma. 14-15 vti (Pex) A scrie apăsat. 16-17 vti (Pex; c. i. hârtie) A scrie o literatură de proastă calitate. 18 vi A ciocăni ușor cu unghiile.
23. [MDA2] zgheria v vz zgâria
24. [DEXI] zgîria vb. I.1 tr., refl. A(-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. Îi venise să sară la ei, să-i zgîrie cu unghiile (STANCU). ◊ Zic. (intr.) Mîța blîndă zgîrie rău. ◊ (refl) M-am zgîriat într-o sîrmă. ◊ (refl. recipr.) Fetele se încăierau. ..,se zgîriau, se mușcau (M. I. CAR.). ◊ Fig. (tr) Invidia sau gelozia s-au ferit să-i zgîrie cristalul pur al entuziasmului (PER.). 2 tr. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută, supărătoare. Destul, că mă zgîrîi în ureche (HOG.). ♦ A produce o senzație de iritare; a ustura. Fumul, acum albăstrui, îi zgîrîia gîtlejul (POPOV.). 3 tr. A face pe o suprafață urme superficiale cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a cresta, a scrijeli. Ai grijă să nu zgîrii parchetul. * Compuse: (s.m. invar.) zgîrie-brînză = om zgîrcit, avar, cărpănos; zgîrie-nori = (calc după engl. „sky-scraper”, it. „gratta-nuvole”) clădire înaltă, cu foarte multe etaje. ♦ A ara superficial. 4 tr., intr. (despre păsări sau animale; compl. indică pămîntul) A săpa superficial cu ciocul, cu rîtul, cu ghearele pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică). Cocoșul, zgîriind în bălegar, A dat de un mărgăritar (ARGH.). ♦ (tr.; despre oameni; compl. indică roci, scoarța copacilor etc) A face crestături, tăieturi superficiale; a rîcîi. Mi-am zgîriat Stăruitor în scoarța unui arbor numele (BLA.). ♦ (tr.) A scrie apăsat. ♦ Ext. (tr) A scrie prost. ◊ Expr. A zgîria hîrtia = a scrie o literatură proastă. ♦ (tr) A trece apăsat cu unghiile sau cu un obiect ascuțit fară a lăsa urme. Degetele... zgîrîiau plapoma, o atrăgeau spre dînsul (COCEA). • prez.ind. zgîrii. și (înv., pop.) zgîrîia, zgăria vb. I. /lat. *scaberare <scaber; cf. alb. shqerr.
25. [DEXI] zgîriere s.f. Acțiunea de a zgîria și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zgîria.
26. [DEX '98] ZGÂRIA, zgârii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. ◊ Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie o literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. invar. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. invar. = clădire înaltă cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).
27. [DLRLC] ZGÎRIA, zgîrii, vb. I. Tranz. 1. A face o tăietură sau o rană ușoară pe piele, cu unghia sau cu un obiect. ascuțit. V. juli. Ramurile copacilor o izbeau peste față, crîngurile îi zgîriase mîinele și ea tot înainte mergea. ISPIRESCU, L. 55. Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mînile noastre, pînă ce nu ne zgîriau și ne stupeau. CREANGĂ, A. 37. ◊ Absol. Era bărbierit de curînd, cu un brici care zgîriase: dintr-o crestătură, în bărbia lată, cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. ◊ Intranz. Mîța blîndă zgîrie rău, se spune despre oamenii care, sub o aparență blîndă, ascund multă răutate. ♦ A face pe sticlă, pe metal etc. urme puțin adînci, cu un obiect ascuțit. Diamantul zgîrie sticla. ▭ Mama... vă sfătuia cu emoție să nu umblați la mașină și să n-o zgîriați. PAS, Z. I 242. ◊ Expr. A zgîria pămîntul = a ara numai la suprafață. Zgîrii pămîntul și grîul îți dă la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA, O. II 115. A zgîria hîrtia, se spune, depreciativ, despre scriitori. (Atestat în forma zgîrîia) Am rămas fără ochi de cînd zgîrîi hîrtia. STANCU, D. 464. ♦ Fig. A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri; a cînta. O armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline, pe care o zgîrie cu foc un italian sentimental. BART, S. M. 34. 2. Fig. A produce o impresie auditivă lipsită de armonie, a supăra auzul. Cum îl cheamă pe viitorul tău cumnat? – Georges... – Destul, că mă zgîrii în ureche. HOGAȘ, M. N. 29. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. Buruienile uscate (din spițerie)... răspîndind niște mirodenii doftoricești ce zgîriau pe gît. DEMETRESCU, la TDRG. – Pronunțat: -ri-a. – Variante zgăria (CREANGĂ, A.37), zgîrîia vb. I.
28. [DLRLC] ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Zgîrcit, avar, cărpănos. Și moș Vasile era un cărpănos și-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.
29. [DLRLC] ZGÎRIE-NORI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. [în S.U.A.] milioane de șomeri bătătoresc drumurile în căutarea lucrului, milioane de americani trăiesc nu în zgîrie-nori, ci în bordeie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 1/1. ◊ (Adjectival, invar.) Acolo au năvălit din plin blocurile zgîrie-nori. RALEA, O. 134.
30. [DLRLC] ZGÎRIERE s. f. Acțiunea de a zgîria.
31. [DLRLC] ZGÎRÎIA vb. I v. zgîria.
32. [DLRM] ZGÎRIA, zgîrii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. Mîța blîndă zgîrie rău, se spune despre oamenii fățarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozătură, o julitură. ◊ Expr. A zgîria pămîntul = a ara superficial, la suprafață. A zgîria hîrtia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).
33. [DLRM] ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Epitet dat unui om zgîrcit, avar, cărpănos. – Din zgîrie + brînză.
34. [DLRM] ZGÎRIE-NORI, zgîrie-nori, s. m. Clădire înaltă, cu foarte multe etaje. – Din zgîrie + nor (după it. gratta-nuvole, engl. sky-scraper).
35. [DLRM] ZGÎRIERE, zgîrieri, s. f. Acțiunea de a (se) zgîria.
36. [Șăineanu, ed. VI] sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m’a sgâriat; 2. a roade d’asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI].
37. [Șăineanu, ed. VI] sgârie-brânză m. 1. Mold. negustoraș pârlit: un puiu de sgârie-brânză CR.; 2. om sgârcit.
38. [Scriban] zdărîĭ și -riĭ, a -iá, V. zgîriĭ.
39. [Scriban] zdériĭ, a -iá, V. zgîriĭ.
40. [Scriban] zgăriĭ și -rîĭ, a -iá, V. zgîrîĭ.
41. [Scriban] zgîrie-brînză s. Fam. Iron. Om zgîrcit.
42. [Scriban] zgîriĭ și (nord) zgăriĭ, a -iá v. tr. (la Dos. zgărîĭ, zdărîĭ, zdăriĭ, zderiĭ, la Moxa dăriĭ, în Maram. dîrăĭ, d. vsl. dŭrati, drati, sŭ-drati, a. î. V. dîră, dîrăsc, dîrstă, zădărăsc, zdreanță). Julesc cu ghearele saŭ cu ghimpiĭ: pisica m’a zgîriat, m’am zgîriat pin mărăcinĭ. A zgîria hîrtia, a scrie fără talent. V. jărcănesc.
43. [DOOM 3] zgâriere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârierii; pl. zgârieri
44. [DOOM 2] zgâriere (-ri-e-) s. f. g.-d. art. zgârierii; pl. zgârieri
45. [DOOM 3] zgâria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgârii, 3 zgârie (desp. -ri-e), 1 pl. zgâriem; conj. prez. 1 și 2 sg. să zgârii, 3 să zgârie; imper. 2 sg. afirm. zgârie(-l, zgâri-o); ger. zgâriind (desp. -ri-ind)
46. [DOOM 3] !zgârie-brânză (pop.) (desp. -ri-e-) s. m. și f., g.-d. art. lui zgârie-brânză; pl. zgârie-brânză
47. [DOOM 3] zgârie-nori (desp. -ri-e-) s. m., pl. zgârie-nori, art. zgârie-norii
48. [DOOM 2] zgâria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgârii, 3 zgârie (-ri-e), 1 pl. zgâriem; conj. prez. 3 să zgârie; ger. zgâriind (-ri-ind)
49. [DOOM 2] zgârie-brânză (pop.) (-ri-e-) s. m. și f., g.-d. lui zgârie-brânză; pl. zgârie-brânză
50. [DOOM 2] zgârie-nori (-ri-e-) s. m., pl. zgârie-nori
51. [DOOM] zgîrie-brînză s. m. și f. invar. (sil. -ri-e-)
52. [MDO] zgîria (i-a) (ind. prez. 1 sg. zgîrii, 3 sg. și pl. zgîrie, 1 pl. zgîriem, ger. zgîriind)
53. [MDO] zgîrie-brînză (i-e)
54. [IVO-III] sgârie-brânză invar.
55. [IVO-III] sgârie-nori invar.
56. [DER] sgîria (-ii, -at), vb. – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Var. zgîria. Megl. zgair, zgăirari. Lat. excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), cf. it. scuoiato, prov. escoriatz (Rom., II, 341). Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria < sl. sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din sec. XVII, dăria, sderia, din sl., dar probabil diferite de vb. sgîria); din lat. *excariāre, de la caries (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; cf. împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un lat. *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch. Rom., VI, 267); din v. germ. skeren, cf. calabr. sgarrare, milan. szagá (Pușcariu, Dacor., I, 604); din lat. scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 7662); din lat. *scaberāre < scaber (Candrea). Der. sgîrie-brînză, s. m. (avar, zgîrcit); sgîriac (var. sgîrieci), s. n. (compas de tîmplar); sgîrie-nori, s. m. (bloc înalt), traducere din fr. gratte-ciel; sgîrîietură, s. f. (tăietură superficială); sgîrios, adj. (care zgîrie).
57. [DER] ZGÎRIA, zgîrii, vb. I. ~ (din lat. excoriāre = a stîlci în bătaie < corium; cf. it. scuoiato, prov. escoriatz; celelalte explicații par insuficiente: 1. < *zdîria < sl. sŭdrati = a rupe; 2. < lat. *excariāre < caries; 3. < lat. *excarmĩnare; 4. < lat. scabĩlāre, în loc de scabēre; 5. < germ. ant. skeran; 6. < lat. *scaberāre < scaber)
58. [DER] ZGÎRIE-NORI s. m. (v. zgîria (3)) [sil. -ri-e-] (trad. din fr. gratte-ciel) [morf. DOOM]
59. [Argou] a se zgâria pe ochi expr. a se necăji, a se supăra; a-i părea rău (de cineva / de ceva).
60. [DAR] zgârie-brânză s.m. (pop.) 1. negustoraș pârlit. 2. om zgârcit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL