1. [DEX '09] ZEUGMĂ, zeugme, s. f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.
2. [MDA2] zeugmă sf [At: DEX / Pl: ~me / E: fr zeugma] Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive.
3. [DEXI] zeugmă s.f. (stil.) Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decît la unul dintre aceste substantive. • pl. -e. /<fr. zeugma, lat. zeugma, gr. ζεῦγμα .
4. [DN] ZEUGMĂ s.f. (Ret.) Construcție prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decît la unul dintre cele două substantive. [< fr., lat., gr. zeugma].
5. [MDN '00] ZEUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma)
6. [DOOM 3] zeugmă (desp. zeug-) s. f., g.-d. art. zeugmei; pl. zeugme
7. [DOOM 2] zeugmă (zeug-) s. f., g.-d. art. zeugmei; pl. zeugme
8. [DOOM] zeugmă s. f. (sil. zeug-), g.-d. art. zeugmei; pl. zeugme
9. [DFS] zeugmă (gr. zeugma „legătură”, „jug”, „înjugare”), figură care constă în folosirea unui segment de propoziție sau de frază în poziție incongruentă, gramatical sau chiar semantic, față de altul, prezent ori subînțeles, din același enunț (A): „Iar Mihai Viteazul, după două ceasuri, Nalță-o mânăstire și trei parastasuri.” (G. Topârceanu) Sin. epexevgmenon.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL