1. [DEX '09] ZARZAVAT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.
2. [MDA2] zarzavat sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. XIV, 133 / V: (reg) zărzăv~, (înv) zer~ / Pl: ~uri și (reg) ~e / E: tc zarzavat, zerzevat, bg зарзават, зерзеват] 1 (De obicei csc) Plante comestibile, cultivate în grădini, sere, loturi specializate etc. de la care se consumă mai ales frunzele sau rădăcinile Si: verdețuri. 2 (Pex; șîs ~ de supă) Rădăcină de morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină etc. (folosită la prepararea supei). 3 (Fig; irn) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile de damă.
3. [DEXI] zarzavat s.n. Colect. Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele sau rădăcinile; verdețuri. Cînd veneam, găseam în grădină tot felul de zarzavat (BRĂT.). • pl. -uri. /<tc. zerzevat, bg. зарзават.
4. [CADE] ZARZAVAT (pl. -aturi) sn. 🌿 Legumă, verdețuri: se rugau lui Dumnezeu... să plouă din destul, ca să le crească mari ~urile (CAR.); șezi acasă... de vezi de coada măturii și de ~urile de la bucătărie (ISP.) [tc. zarzavat].
5. [DEX '98] ZARZAVAT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zarzevat.
6. [DLRLC] ZARZAVAT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini (v. legumă); (în special la sg.) rădăcini de morcovi, pătrunjel, păstîrnac, care se fierb în supă. Grădină de zarzavat. ▭ Zărirăm între tufari, într-un capăt de grădină, o femeie... Ne privi lung... și trecu înainte prin împărăția zarzavaturilor ei. SADOVEANU, O. VII 267. Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă la tavă și pe urmă un clapon fript. CARAGIALE, O. III 63. Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286. ♦ Fig. (Depreciativ) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile femeiești. Ai văzut ce rău îi venea pălăria? Ce era zarzavatul ăla? BASSARABESCU, V. 9.
7. [DLRM] ZARZAVAT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini; legume, verdețuri. – Tc. zerzavat.
8. [DCR2] zarzavat s. n. (arg.) ◊ „[...] din pricină că dolarii sunt verzi au fost numiți «verdeață», apoi «zarzavat», iar cei care îi schimbă se numesc «zarzavagii»! Modeștilor hoți de buzunare, «găinarilor» adică, li se spune elevat «avicultori»!” R.l. 5 IX 91 p. 4
9. [Șăineanu, ed. VI] zarzavat n. pl. legume: vezi de zarzavaturile dela bucătărie ISP. [Turc. ZARZAVAT, lit. verdețuri].
10. [Scriban] zarzavát n., pl. urĭ (turc. zarzavat, zerzevat, d. pl. ar. sebzevat, care vine d. pers. sebze, zarzavat, d. sebz, verde). Legume, verdeață: un cîmp de zarzavat, un chilogram de zarzavat. Pl. Felurĭ de zarzavat. – Și zerz- (Doc).
11. [MDA2] zărzăvat sn vz zarzavat
12. [MDA2] zerzavat sn vz zarzavat
13. [Scriban] zerzavát, V. zarzavat.
14. [DOOM 3] zarzavat s. n., pl. zarzavaturi
15. [DOOM 2] zarzavat s. n. pl. zarzavaturi
16. [DER] zarzavat (-turi), s. n. – Verdeață, legume. – Mr. zărzavate, megl. zărzăvat. Tc. (per.) zarzavat (Roesler 592; Șeineanu, II, 388; Lokotsch 1747), cf. ngr. ζαρζαβάτι, bg., sb. zarzavat. – Der. zarzavagiu, s. m. (vÎnzător de fructe și verdețuri), din tc. zarzavatci.
17. [Argou] zarzavat, zarzavaturi s. n. 1. (intl.) bani mărunți, mărunțiș. 2. (prst.) lipsă de câștiguri, jenă financiară a stabilimentului. 3. lucru lipsit de importanță. 4. dolari.
18. [Argou] seară de zarzavat expr. (prst.) seară fără clienți / cu câștiguri slabe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL