1. [DEX '09] ZELATOR, -OARE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur.
2. [MDA2] zelator, ~oare [At: PROT.-POP. / Pl: ~i, ~oare / E: fr zélateur] 1 smf (Iuz) Persoană care acționează cu mult zel (1) Si: (îvr) zelot (1). 2 smf (Rar) Admirator al unei persoane ilustre, adept al ideilor, teoriilor răspândite de această persoană. 3 sm (Rar) Zelot (2).
3. [DEXI] zelator, -oare adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Persoană) zeloasă. 2 s.m., s.f. (înv.) Zelot (în Palestina). • pl. -ori, -oare. /<fr. zélateur.
4. [CADE] *ZELATOR sm. Cel ce lucrează cu multă rîvnă pentru patrie, pentru religie, pentru o cauză vrednică [fr.].
5. [DN] ZELATOR, -OARE s.m. și f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur].
6. [MDN '00] ZELATOR, -OARE, zelatori, -oare, adj., s. m. și s. f. (Om) Zelos; Zelot (1). (din fr. zélateur)
7. [DCR2] zelator, -oare s. m. f. (peior.) Persoană zeloasă ◊ „Toți zelatorii cultului lui Ceaușescu, strânși în ograda rău mirositoare a «României Mari», îi reproșează lui Deșliu proletcultismul întâilor sale volume.” R.lit. 28 I 92 p. 15. ◊ „Moartea se plictisește repede de zelatorii ei.” R.lit. 1218 V 93 p. 7 (din fr. zélateur; DN3, DEX-S)
8. [Șăineanu, ed. VI] zelator m. cel ce lucrează cu zel pentru o cauză.
9. [Scriban] *zelatór, -oáre s. (lat. zelator). Care lucrează cu zel: zelatoriĭ credințeĭ. Membru al uneĭ secte jidăneștĭ din Ĭerusalim supt împăratu Titu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL