1. [DEX '09] ZEFLEMISIRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi.
2. [MDA2] zeflemisire sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 5 / Pl: ~ri / E: zeflemisi] 1 Atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: batjocorire (1), derâdere (1), ridiculizare, (îvp) măscărire, (pop) spurcare, (rar) zeflemire (1). 2 Exprimare de ironii la adresa cuiva Si: ironizare, împungere, înțepare, șfichiuire, (liv) persiflare, (rar) zeflemire.
3. [DEXI] zeflemisire s.f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare; zeflemire. Vorbise cu un surîs de zeflemisire pentru propriile ei gînduri (CE. PETR.). • pl. -i /v. zeflemisi.
4. [DLRLC] ZEFLEMISIRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare. Luminița vorbise cu un surîs de zeflemisire pentru propriile ei gînduri. C. PETRESCU, Î. II 5.
5. [DLRM] ZEFLEMISIRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare.
6. [DEX '09] ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi.
7. [MDA2] zeflemisi vt(a) [At: ȘIO II1, 388 / Pzi: ~sesc / E: zeflemea + -isi] A avea o atitudine ironică față de cineva sau de ceva Si: a batjocori (1), a ridiculiza, (îvp) a spurca, (îrg) a măscări1 (1), (reg) a ciufuli (4), (reg) a ciufului, a ironiza, a împunge, a înțepa, a șfichiui, (liv) a persifla, (pfm) a urzica, (rar) a zeflemiza.
8. [DEXI] zeflemisi vb. IV. tr. A lua în rîs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a lua în derîdere; a batjocori. De cîteva ori unchiul George îl zeflemisi (POPOV.). ◊ (refl.) Se zeflemisea singură (PRED.). • prez.ind. -esc. /zeflemea + -isi.
9. [CADE] ZEFLEMISI (-isesc) vb. tr. A lua în zeflemea: haz fac cei cari se plimbă braț la braț pe ulițe, zeflemisind mișcarea sfîrșită fără nici un accident (BR.-VN.).
10. [DLRLC] ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în rîs, în bătaie de joc, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). Mihai era.zeflemisit cu vorba «poetul». CĂLINESCU, E. 24. Stelian Minea își spuse că reprezintă acum tipul desăvîrșit al ardeleanului rigid și solemn, cum îl zeflemiseau caricaturile și anecdotele timpului. C. PETRESCU, Î. II 214.
11. [DLRM] ZEFLEMISI, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în rîs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea.
12. [Șăineanu, ed. VI] zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică].
13. [Scriban] zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs.
14. [DOOM 3] zeflemisire (desp. ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisirii; pl. zeflemisiri
15. [DOOM 2] zeflemisire (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisirii; pl. zeflemisiri
16. [DOOM 3] zeflemisi (a ~) (desp. ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeflemisesc, 3 sg. zeflemisește, imperf. 1 zeflemiseam; conj. prez. 1 sg. să zeflemisesc, 3 să zeflemisească
17. [DOOM 2] zeflemisi (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisesc, imperf. 3 sg. zeflemisea; conj. prez. 3 să zefleimisească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL