1. [DEX '09] ZDRONCĂNI, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni.
2. [MDA2] zdroncăni [At: LB / V: (reg) zdroncăi, ~coni, zdrucăi / S și: sd~ / Pzi: 3 zdroncăne / E: zdronc + -ăni] 1 vi (D. vehicule) A face un zgomot asemănător unor obiecte de metal care se izbesc, se ciocnesc (din cauza zdruncinăturilor). 2 vt (Reg) A zgudui (1).
3. [DEXI] zdroncăni vb. IV. intr. (despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). Carul țăcăne, zdroncăne (STANCU). • prez.ind. pers. 3 zdroncăne. /zdronc + -ăni.
4. [DLRLC] ZDRONCĂNI, zdroncănesc și zdrăncăn, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre vehicule) A produce un zgomot continuu, caracteristic, din cauza zdruncinării. Drumul e moale, alb. Carul țăcăne, zdroncăne. STANCU, D. 186.
5. [DLRM] ZDRONCĂNI, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Din zdronc.
6. [MDA2] zdroncăi v vz zdroncăni
7. [MDA2] zdronconi v vz zdroncăni
8. [MDA2] zdrucăi1 v vz zdroncăni
9. [Scriban] zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang! drang! zdrîng! drîng! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-.
10. [Scriban] zdroncănésc, V. zdrăngănesc.
11. [DOOM 3] zdroncăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdroncăne, 3 pl. zdroncăn, imperf. 3 sg. zdroncănea; conj. prez. 3 să zdroncăne
12. [DOOM 2] zdroncăni (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdroncăne, imperf. 3 sg. zdroncănea; conj. prez. 3 să zdroncăne
13. [DOOM] zdroncăni vb., ind. prez. 3 sg. zdroncăne / zdroncănește, imperf. 3 sg. zdroncănea; conj. prez. 3 zdroncăne / zdroncănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL