1. [DEX '09] ZDRENȚUIT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.
2. [MDA2] zdrențuit, ~ă smf, a [At: BARIȚIU, P. A. II, 424 / V: (pop) zdrăn~, trențuit / S și: sd~ / Pl: ~iți, ~e / E: zdrențui] 1-5 Zdrențăros (1-5).
3. [DEXI] zdrențuit, -ă adj. 1 (despre îmbrăcăminte) Care este prefăcut în zdrențe; rupt, sfîșiat. Năvăleau oamenii în izmene ude și zdrențuite (CA. PETR.). ◊ Fig. Balauri suflau în sus neguri zdrențuite (SADOV.). 2 (despre oameni) Care este îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. Este un om bărbos și zdrențuit (VIANU). • pl. -ți, -te. /v. zdrențui.
4. [DLRLC] ZDRENȚUIT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte și alte obiecte de pînză) Prefăcut în zdrențe, rupt, sfîșiat; zdrențăros (1). Treceau acum, pe drumul din pădure, patru care încărcate cu lemne, însoțite de vreo douăzeci de săteni, în cămăși murdare, zdrențuite, cu topoarele pe umăr. CAMIL PETRESCU, O. I 310. Abia privi cu coada ochiului rochia zdrențuită a mame-si, spînzurată într-un cui după ușă. ARDELEANU, D. 69. Săracul, umilit și strîns la piept, de sta să-i crape sucmanul cel zdrențuit de pe dînsul. ISPIRESCU, L. 177. ◊ Fig. Soseau dc la munți, pe vînturile înălțimilor, nouri zdrențuiți. SADOVEANU, O. VII 171. Peste dealuri zgribulite, Peste țarini zdrențuite, A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. TOPÎRCEANU, P. 157. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros (2). Aduse invalizi și țărani zdrențuiți. PAS, Z. IV 158. Cea grupă zdrențuită în cale-i o salută. EMINESCU, O. I 61.
5. [DLRM] ZDRENȚUIT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. Prefăcut în zdrențe; rupt, sfîșiat. 2. (Despre oameni) Îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui.
6. [DEX '09] TRENȚUI vb. IV v. zdrențui.
7. [DEX '09] ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențui vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui.
8. [MDA2] stremțui v vz zdrențui
9. [MDA2] strențui v vz zdrențui
10. [MDA2] trămțui v vz zdrențui
11. [MDA2] trănțui v vz zdrențui
12. [MDA2] tremțui v vz zdrențui
13. [MDA2] trențui v vz zdrențui
14. [MDA2] trențuit, ~ă a vz zdrențuit
15. [MDA2] trențura v vz zdrențui
16. [MDA2] zdrănțui v vz zdrențui
17. [MDA2] zdrănțuit, ~ă a vz zdrențuit
18. [MDA2] zdremțui v vz zdrențui
19. [MDA2] zdrențui vtr [At: LB / V: (pop) ~emțui, zdrăn~, stremțui, str~, trăn~, tremț~, tren~ / S și: sd~ / Pzi: ~esc, (rar) zdrențui / E: zdreanță + -ui] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau, rar, d. orice obiect din pânză, stofă, hârtie etc.) A (se) preface în zdrențe (1-2) Si: a (se) găuri (3), a (se) rupe, a (se) sfâșia, a (se) uza, (rar) a (se) petici, a (se) ferfeniți (1-2), a (se) hărtăni (4), a (se) jerpeli, (reg) a (se) șofili, (fam) a (se) vărzui. 3-4 (D. oameni) A-și rupe hainele, prefacându-le în zdrențe (1-2).
20. [DEXI] zdrențui vb. IV. refl. (despre obiecte din pînză, din stofă, din hîrtie etc.) A se rupe, a se sfîșia; a se preface în zdrențe. Straiele mi s-au zdrențuit (STANCU). ◊ (tr.) Zdrențuise cele cîteva scrisori pe care le mai avea (PER.). ◊ Fig. Cîțiva nouri... zdrențuiți de soare Se topesc (VLAH.). • prez.ind. -iesc. și (pop.) strimpțui, strențui, trențui vb. IV. /zdreanță + -ui.
21. [CADE] STEAGUL SDRENȚUIT, CINSTEA OASTEI (Pr.) = Spune vitejia ei.
22. [DLRLC] ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză) A se preface în zdrențe; a se rupe, a se sfîșia. Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, S. N. 68. ◊ Fig. Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. (Tranz.) Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96.
23. [DLRM] ZDRENȚUI, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pînză, stofă etc.) A se rupe, a se sfîșia; a se preface în zdrențe. [Var.: trențui vb. IV] – Din zdreanță.
24. [Scriban] zdrențuĭésc v. tr. (d. zdreanță). Prefac în zdrențe. – Și trenț- (vest), (s)tremț-, (nord), strenț-, zdremț-.
25. [DOOM 3] !zdrențui (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zdrențuiește, 3 pl. se zdrențuiesc, imperf. 3 sg. se zdrențuia; conj. prez. 3 să se zdrențuiască; ger. zdrențuindu-se
26. [DOOM 2] zdrențui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiesc, imperf. 3 sg. zdrențuia; conj. prez. 3 să zdrențuiască
27. [IVO-III] sdrențuesc, -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL