1. [MDA2] zdrențar a [At: TDRG / V: (reg) ~emțar, ~rămțar, ~rămțer, ~răn~, zdrănțer, strămțar, strănțar, strențar, strențer, strânțar, trențar / S și: sd~ / Pl: ~i și (3) ~e / E: zdreanță + -ar] 1-2 smf, a (Reg; d. oameni) Zdrențăros (2-3). 3 sm (Trs) Persoană care adună zdrențe (1-2). 4 sm (Pex) Telal. 5 sn (Reg) Covor țesut în casă din zdrențe (1).
2. [DEXI] zdrențar s.m. Persoană care adună zdrențe. ♦ Ext. Telal. • pl. -i. /zdreanță + -ar.
3. [Scriban] zdrențár m. Rar. Strîngător de zdrențe.
4. [MDA2] strămțar sm vz zdrențar
5. [MDA2] strănțar sm vz zdrențar
6. [MDA2] strânțar sm vz zdrențar
7. [MDA2] strențar sm vz zdrențar
8. [MDA2] strențer sm vz zdrențar
9. [MDA2] trențar sm vz zdrențar
10. [MDA2] zdrămțar sm vz zdrențar
11. [MDA2] zdrămțer sm vz zdrențar
12. [MDA2] zdrănțar sm vz zdrențar
13. [MDA2] zdrănțer sm vz zdrențar
14. [MDA2] zdremțar sn vz zdrențar
15. [DER] ZDRENȚAR, zdrențari, s. m. Persoană zdrențăroasă; cerșetor. (zdreanță + suf. -ar)
16. [Argou] zdrențar, zdrențari s. m. (intl.) hoț specializat în furtul rufelor puse la uscat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL