1. [DEX '09] ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; rănit prin julire. ♦ Zdrobit, sfărâmat. – V. zdreli.
2. [MDA2] zdrelit1 sn [At: DSR / Pl: ? / E: zdreli] (Rar) Zdrelire.
3. [MDA2] zdrelit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / S și: sd~ / Pl: ~iți, ~e / E: zdreli] (D. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei, d. piele, carne) 1 Cu răni (ușoare) rămase în urma unei lovituri, frecări, strângeri etc. Si: julit, jupuit, (rar) stropșit (1), (pop) belit (1). 2 (Rar) Zdrobit2 (6).
4. [DEXI] zdrelit, -ă adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care are pielea jupuită; care este rănit prin julire. Mai răcnea și un băiețaș... ținîndu-și cu mîna piciorul zdrelit (CE. PETR.). ♦ Care este zdrobit, sfărîmat. Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit (DELAVR.). • pl. -ți, -te. /v. zdreli.
5. [DLRLC] ZDRELIT, -Ă, zdreliți-, -te, adj. Cu pielea jupuită; julit, zgîriat. Mai răcnea și un băiețaș, schiopătînd și ținîndu-se cu mîna de piciorul zdrelit. C. PETRESCU, A. R. 60. Unul cu mîna ruptă, altul cu falca zdrelită. DELAVRANCEA, O. II 213. ♦ Sfărîmat, zdrobit. Pe copil l-au ridicat mort, cu capul zdrelit. DELAVRANCEA, H. T. 104.
6. [DLRM] ZDRELIT, -Ă, zdreliți, -te, adj. Cu pielea jupuită; julit. ♦ Zdrobit, sfărîmat. – V. zdreli.
7. [DEX '09] ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli. – Et. nec.
8. [MDA2] jdrel sm vz zdreli[1]
9. [MDA2] zdreli vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) șd~ / S și: sd~ / Pzi: ~lesc / E: ns cf mezdri] (C. i. ființe sau părți ale corpului lor, de obicei pielea, carnea) 1-2 A produce răni (ușoare) prin lovire, frecare, strângere, sfâșiere Si: a (se) juli, a (se) jupui, (pop) a beli (1), a stropși (1), (îrg) a rujdi (1), (reg) a mezdri. 3-4 (Rar) A (se) zdrobi (16).
10. [DEXI] zdreli vb. IV. tr., refl. A (se) răni ușor, julindu-și pielea. Nu plîngeam chiar de-mi zdreleam genunchiul (LAB.). • prez.ind. -esc. /cf. mezdri.
11. [DLRLC] ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la oameni și mai ales la părți ale corpului lor) A răni ușor, jupuind pielea; a juli. Mi-a zdrelit cotul, că am fost prost; am așteptat să dea el întîi. PREDA, Î. 67. Și-a zdrelit coasta cu un glonț de revolver. PAS, Z. IV 185.
12. [DLRM] ZDRELI, zdrelesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) răni ușor prin jupuirea pielii; a (se) juli.
13. [Șăineanu, ed. VI] sdrelì v. 1. a sgâria ușor prin lovire sau ciocnire; 2. a atinge în treacăt. [Origină necunoscută].
14. [Scriban] zdrelésc v. tr. (sîrb. drliti, a dezvăli, drljati, a grăpa, a zgîria scriind. V. și zgîriĭ). Julesc zdrobind puțin: ĭ-a căzút un lemn pe picĭor și ĭ-a zdrelit degetele. – Și zdrilesc (Bz.).
15. [Scriban] zdrilésc, V. zdrelesc.
16. [DOOM 3] zdreli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelesc, 3 sg. zdrelește, imperf. 1 zdreleam; conj. prez. 1 sg. să zdrelesc, 3 să zdrelească
17. [DOOM 2] zdreli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelesc, imperf. 3 sg. zdrelea; conj. prez. 3 să zdrelească
18. [MDO] zdreli
19. [DER] ZDRILI, zdrilesc, vb. IV. (Var.) Zdreli. (cf. zdreli)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL