1. [DEX '09] ZBURDĂTOR, -OARE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.
2. [MDA2] zburdător, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / S și: sb~ / Pl: ~i, ~oare / E: zburda + -ător] (Înv) 1-2 Zvăpăiat (1-2).
3. [DEXI] zburdător, -oare adj. (înv.) Care este zburdalnic, zglobiu, neastîmpărat • pl. -ori, -oare. /zburda + -ător.
4. [DEX '98] ZBURDĂTOR, -OARE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.
5. [DLRLC] ZBURDĂTOR, -OARE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Care zburdă; zburdalnic, zglobiu, neastîmpărat. Magenta în umbră dispare, Cu ranele sale, cu zgomotu-i mare De tunuri, de oaste, de cai zburdători. ALECSANDRI, P. II 148.
6. [DLRM] ZBURDĂTOR, -OARE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic. – Din zburda + suf. -(ă)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] sburdător a. care sburdă: caii sburdători AL.
8. [DOOM 3] zburdător (înv.) adj. m., pl. zburdători; f. sg. și pl. zburdătoare
9. [DOOM 2] zburdător (înv.) adj. m., pl. zburdători; f. sg. și pl. zburătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL