1. [DEX '09] ZBURDĂLNICIE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.
2. [MDA2] zburdălnicie sf [At: HELIADE, L. B., 181/10 / S și: sb~ / Pl: ~ii / E: zburdalnic + -ie] 1 Zbenguială (1). 2 (Rar; pex) Distracție (1) 3 (Înv; fig) Desfrâu (7).
3. [DEXI] zburdălnicie s.f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastîmpăr, voioșie. Era în vîrsta cînd se face trecerea de la zburdălnicia copilăriei în adolescență (AGÂR.). ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. Am rîs de zburdălniciile tinereții (SADOV.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /zburdalnic + -ie.
4. [DEX '98] ZBURDĂLNICIE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.
5. [DLRLC] ZBURDĂLNICIE, zburdălnicii, s. f. (La sg.) însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, voioșie, neastîmpăr. Ce însemnează această zburdălnicie în gîndurile și în simțirea mea? GALACTION, O. I 182. Cum se depărta puțin, își recăpătă zburdălnicia obișnuită. REBREANU, R. II 29. Veverița pusese frîu neobositei sale zburdălnicii și... își mistuise ființa sa în încheietura umbroasă a unei crengi aeriene. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Mai ales la pl.) Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere, nebunie. Și ne-am adus noi aminte de toate din vremea noastră și-am rîs de zburdălniciile tinereții. SADOVEANU, L. 129.
6. [DLRM] ZBURDĂLNICIE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastîmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Din zburdalnic + suf. -ie.
7. [Scriban] zburdălnicíe f. (d. zburdalnic). Calitatea de a fi zburdalnic.
8. [Șăineanu, ed. VI] sburdălnicie f. starea celui sburdalnic.
9. [DOOM 3] zburdălnicie s. f., art. zburdălnicia, g.-d. art. zburdălniciei; (manifestări) pl. zburdălnicii, art. zburdălniciile (desp. -ci-i-)
10. [DOOM 2] zburdălnicie s. f., art. zburdălnicia, g.-d. art. zburdălniciei; (manifestări) pl. zburdălnicii, art. zburdălniciile
11. [DOOM] zburdălnicie s. f., art. zburdălnicia, g.-d. art. zburdălniciei; (manifestări) pl. zburdălnicii, art. zburdălniciile
12. [DAS] ZBURDĂLNICIE. Subst. Zburdălnicie, zburdare, zburdă, zburdăciune, zbeng, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbereguială (reg.), zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînț (reg.); joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Neastîmpăr, vioiciune, sprinteneală. Ștrengărie, năzdrăvănie, ghidușie (fam.), șotie, poznă (pop. și fam.), năzbîtie, nebunie, boroboață, dăndănaie (reg.), dănănaie (reg.), trăsnaie. Glumă, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, farsă. Ștrengar, loază (fig.), zgîtie (reg.), calindroi (reg.), diavol (fig.), drac (fig.), drăcușor (fig.), drac împelițat; ghiduș (fam.), ghidușar (rar), poznaș, păcală, păcălici. Adj. Zburdalnic, zburdatic (rar), zburdător (rar), năstașnic (reg.), zbenguit, zbenguitor, zbînțuit, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, zbanghiu, nebunatic, zurliu (fam.), sturlubatic (pop.), sturluibat (reg.), neastîmpărat, vioi, zglobiu, zglobior (dim.), jucăuș (fig.), sprințar (pop. și fam.), sprințăroi (reg., augm.). Ștrengar, năzdrăvan, ghiduș (fam.), poznaș (pop. și fam.), păcală, păcălici. Vb. A zburda, a se zbengui, a se zbînțui, a fi neastîmpărat, a nu avea astîmpăr, a nu sta locului, a nu-și găsi locul, a se juca, a se hîrjoni; a ștrengări, a face (a se ține de) ștrengării (de pozne, de șotii, de nebunii). A se zvăpăia (rar). Adv. Ștrengărește, ca un ștrengar. V. amuzament, animație, bucurie, forfotă, glumă, mișcare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL