Definiție și ce înseamnă zburătăire

1. [DEX '09] ZBURĂTĂIRE s. f. v. zburătuire.

2. [MDA2] zburătăire sf [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 70 / Pl: ~ri / E: zburătăi] (Reg) Azvârlire cu pietre, cu bulgări etc. Si: (pop) zburăturit, zburătuire.

3. [DEXI] zburătăire s.f v. zburătuire.

4. [DEX '09] ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

5. [DEX '09] ZBURĂTUIRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăire s. f.] – V. zburătui.

6. [MDA2] zborătui v vz zburătui

7. [MDA2] zburătui [At: AR (1829), 20 / V: zbor~ / S și: sb~ / Pzi: ~esc / E: zbura + -ui] 1 vr (Reg; d. păsări și d. insecte sau d. stoluri, roiuri etc.) A se zburătăci (1). 2-4 vt (Reg; c. i. puii păsărilor; pex; c. i. copii) A crește (35, 38-39). 5 vt (Pop; c. i. păsări sau, p. ext., animale, oameni) A zburătăci (14). 6 (Reg; c. i. pari) A zburătăci (15). 7 vr (Înv) A se dărâma (3). 8 vt (Înv; c. i. gloanțe, proiectile, pietre) A azvârli (1). 9 vt (Fig) A reteza (1).

8. [MDA2] zburătuire sf [At: PAMFILE, J. I, 59 / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zburătui] (Pop) Zburătăire.

9. [DEXI] zburătui vb. IV. tr. (pop.) 1 (compl. indică păsări) A zbura aproape de pămînt. 2 Fig. A reteza dintr-o lovitură, făcînd să cadă, să se prăbușească. Își mișcă brațele... făcute într-adins ca să zburătuiască țeste de dușmani (D. ZAMF.). • prez.ind. -iesc. și zburătăi vb. IV. /zbura + -ătui.

10. [DEXI] zburătuire s.f (pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. • pl. -i. și zburătăire s.f. /v. zburătui.

11. [DEX '98] ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

12. [DEX '98] ZBURĂTUIRE, zburătuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăire s. f.] – V. zburătui.

13. [DLRLC] ZBURĂTĂI vb. IV v. zburătui.

14. [DLRLC] ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). Dorobanțul, zburătuind un stol de lari (= pescăruși) albi cari ciuguleau în petecul de secară de pe podișul ostrovului. VLAHUȚĂ, R. P. 42. Ca mărul lîngă drum... Cîți trec îl zburătuiesc Și de crengi îl sărăcesc. I. CR. IV 216. 2. A face să cadă (dintr-o lovitură). Își mișca brațele din plin, simțindu-le parcă voinice, făcute într-adins, ca să zburătuiască țeste de dușmani. D. ZAMFIRESCU, R. 224. – Variantă: zburătăi vb. IV.

15. [DLRLC] ZBURĂTUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui; aruncare cu pietre, cu lemne etc. (Atestat în forma zburătăire) Nu mai îndrăzneau a trece pe. strada casei noastre, din cauza zburătăirilor de pietre cu care îi împroșcam. ALECSANDRI, la GHICA, S. 70. – Variantă: zburătăire s. f.

16. [DLRM] ZBURĂTUI, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcînd să cadă, să se prăbușească. – Din zbura.

17. [DLRM] ZBURĂTUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei.

18. [Șăineanu, ed. VI] sburătuì v. 1. a alunga (cu pietre, cu lemne): câți trec, îi sburătuesc POP.; 2. a se alunga în sbor: graurii se sburătuiau prin stuh. [Tras din sburat, de unde și sburătăci].

19. [Scriban] zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.

20. [Scriban] zburătuĭésc, V. zburătăcesc.

21. [DOOM 3] zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiesc, 3 sg. zburătuiește, imperf. 1 zburătuiam; conj. prez. 1 sg. să zburătuiesc, 3 să zburătuiască

22. [DOOM 3] zburătuire (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuirii; pl. zburătuiri

23. [DOOM 2] zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiesc, imperf. 3 sg. zburătuia conj. prez. 3 să zburătuiască

24. [DOOM 2] zburătuire (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuirii; pl. zburătuiri

25. [DER] ZBURĂTĂI, zburătăiesc, vb. IV. (Var.) Zburătăci. (din zbura)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] zooparazit sm [At: DN3 / Pl: ~iți / E: fr zooparasite] Parazit care […]
1. [DEX '09] ZOOPARC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] ZOOPATIE, zoopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul crede că are […]
1. [DEX '09] ZOOPATOLOGIE s. f. Știință despre bolile animalelor – Din fr. zoopathologie. 2. […]
1. [DEX '09] ZOOPLANCTON s. n. Totalitatea organismelor animale din plancton. – Din fr. zooplancton. […]
1. [DEXI] zooplastie s.f. (chir.) Transplantare a unui țesut animal în organismul uman. • pl. […]
1. [MDA2] zooprofilaxie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr zooprophylaxie] Măsură de […]
1. [DEX '09] ZOOPSIE s. f. Halucinație vizuală în care se percep diverse animale (hidoase […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro