1. [DEX '09] ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
2. [MDA2] zbuciumător, ~oare [At: CORNEA, E. I, 58/6 / S și: sb~ / Pl: ~i, ~oare / E: zbuciuma + -tor] 1 a (Înv) Chinuitor (1). 2 a (Înv; d. boli, plâns etc.) Convulsiv (5). 3 sf (Reg; într-un descântec; csnp) Vâltoare.
3. [DEXI] zbuciumător, -oare adj. Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. ♦ (înv.; despre boli, plîns etc.) Care este convulsiv. • pl. -ori, -oare. /zbuciuma +-ător.
4. [DLRLC] ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. Deodată-n lupta morții grozav zbuciumătoare, El scoate-un gemăt aprig și tremură și moare! ALECSANDRI, P. III 392.
5. [DLRM] ZBUCIUMĂTOR, -OARE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] sbuciumător a. care sbuciumă sau agită.
7. [DOOM 3] zbuciumător (înv.) adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare
8. [DOOM 2] zbuciumător (rar) adj. m., pl. zbuciumători; f. sg. și pl. zbuciumătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL