1. [DEX '09] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
2. [MDA2] zborși1 vr [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sb~ / Pzi: 3 ~șește / E: z- + borși] (Reg; d. unele alimente, mai ales d. lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă).
3. [MDA2] zborși2 [At: CIHAC, II, 484 / S și: sb~ / Pzi: ~șesc / E: ns cf zbârli] 1 vr (Reg; d. animale sau păsări) A se zbârli (2). 2 vt (D. oameni; c. i. părul capului) A ciufuli (1). 3 vr (Fam; d. persoane) A se înfuria. 4 vr (Fam; d. persoane) A se răsti1. 5 vr (Fam; d. planuri, proiecte etc.) A se strica.
4. [DEXI] zborși'1 vb. IV. 1 refl. (fam.; despre oameni) A deveni furios, amenințător; a manifesta agresivitate. Cînd îi pomenea cineva de Ana, se zborșea și fulgera (REBR.). ♦ A țipa, a striga, a se răsti la cineva. Se zborșise la cei care făceau gălăgie (CA. PETR.). ♦ (fam.; despre planuri, proiecte) A se strica. 2 tr. (despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. Curcanul își zborșește penele. 3 tr. (compl. indică părul capului) A ciufuli. • prez.ind. -esc. /cf. zbîrli.
5. [DEXI] zborși vb. IV. refl. (reg.; despre unele alimente, mai ales despre lapte) A se altera prin înăcrire (excesivă). • prez.ind. pers. 3 -ește. /z- + borși.
6. [DEX '98] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
7. [DLRLC] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borși vb. IV.
8. [DLRM] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbîrli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna s-a zborșit.
9. [MDA2] boraș sm vz zborâș[1]
10. [MDA2] borși2 v vz zborși
11. [MDA2] zboraș[1] sm vz zborș2
12. [MDA2] zborâș sm vz zborș2
13. [MDA2] zboriș sm vz zborș2
14. [MDA2] zboroș sm vz zborș2
15. [MDA2] zborș2 sm [At: TDRG / V: ~raș, ~riș, ~râș, ~roș, ~ruș / Pl: ~uri sn,[1] ~i sm / E: pvb zborși1] (Îht) 1 Plevușcă-de-baltă (Gasteroteus platygaster). 2 Pălămidă-de-baltă (Pungitius platygaster). 3 Ghiborț (1) (Acerina cernua). 4 (Îf zborâș și zboroș) Biban (1) (Perca fluviatilis).
16. [MDA2] zboruș[1] sm vz zborș2
17. [DEXI] borși vb. IV. refl. 1 (despre mîncări, fructe etc.) A se acri (ca borșul), a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ A se altera (înăcrindu-se). Ghiveciul de cartofi s-a borșit. ♦ Ext. A se descompune. Aoleu! Zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit (cadavrul) (D. ZAMF.). 2 Fig. (despre oameni) A se supăra; a striga la cineva; a se zborși. 3 Fig. (despre vreme) A se schimba în rău. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși (SADOV.). • prez.ind. -esc. /borș + -i.
18. [DLRLC] BORȘI2 vb. IV v. zborși.
19. [Șăineanu, ed. VI] borșì V. sborșì.
20. [Șăineanu, ed. VI] sborș m. pește mic și foarte spinos numit obișnuit pălămidă de baltă. [Cf. borz: lit. sbârlit].
21. [Șăineanu, ed. VI] sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].
22. [Șăineanu, ed. VI] sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].
23. [Scriban] borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.
24. [Scriban] zborș m. (var. din borș, adică „țepos”). Ghiborț. Pălămidă de baltă. – Și zbóriș și zbórîș (Tut. Fc.).
25. [Scriban] zborșésc, V. borșesc 2.
26. [DOOM 3] zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zborșesc, 3 sg. se zborșește, imperf. 1 sg. mă zborșeam; conj. prez. 1 sg. să mă zborșesc, 3 să se zborșească; imper. 2 sg. afirm. zborșește-te; ger. zborșindu-mă
27. [DOOM 2] zborși (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșește, imperf. 3 sg. se zborșea; conj. prez. 3 să se zborșească; ger. zborșindu-se
28. [MDO] zborși (conj. zborșească)
29. [DER] ZBORȘI, zborșesc, vb. IV. ~ (în loc de *zbîrși < zbîr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
30. [DER] ZBORȘ, zborși, s. m. (Mold.) Pește mic de apă dulce și sărată, care are spini laterali și dorsali mobili (între doi și patru) și al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborși – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronunțați; cf. fr. épinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
31. [Argou] zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL