1. [DEX '09] ZBORNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik.
2. [MDA2] zbornic1 sn [At: BARCIANU / V: (înv) zvo~ / S și: sb~ / Pl: ~ice / E: slv съборникъ] (Înv) 1 Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase etc. 2 Antologie (manuscrisă) care conține texte istorice vechi, scrieri religioase și apocrife, literatură populară etc.
3. [MDA2] zbornic2 sm [At: ISER / Pl: ~ici / E: zbor2 + -nic] (Îvr) Orator (1).
4. [DEXI] zbornic s.n. (înv.) 1 Carte bisericească care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tîlcuri ale scripturii, comentarii religioase etc. 2 Codice manuscris alcătuit prin copierea laolaltă a unor texte variate (relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc.). • pl. -ce. /<slav. съборникъ.
5. [DEX '98] ZBORNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tâlcuri ale scripturii, lucrări literare diverse etc. 2. Codice manuscris alcătuit din texte variate copiate laolaltă. – Din bg. sbornik.
6. [DLRLC] ZBORNIC, zbornice, s. n. (învechit) Carte cuprinzînd culegeri din viețile și învățăturile sfinților sau alte scrieri de literatură populară.
7. [DLRM] ZBORNIC, zbornice, s. n. (Înv.) Carte cuprinzînd o culegere din viețile și învățăturile sfinților sau texte de literatură populară. – Bg. sbornik.
8. [MDA2] zvornic sn vz zbornic1
9. [Șăineanu, ed. VI] sbornic n. 1. carte bisericească ce conține o alegere din viețile și învățăturile sfinților; 2. manuscript mixt conținând diferite genuri de literatură populară. [Bulg. SBORNIK, colecțiune (de felurite scrieri mărunte)].
10. [DOOM 3] zbornic (înv.) s. n., pl. zbornice
11. [DOOM 2] zbornic (înv.) s. n., pl. zbornice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL