1. [DEX '09] ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.
2. [MDA2] zbihui [At: CIHAC, II, 342 / S și: sb~ / Pzi: zbihui și ~esc / E: nct] 1 vt (Îrg) A zgudui (1). 2 vr (Mol) A se zbengui (1).
3. [DEXI] zbihui vb. IV. (reg.) 1 tr. A scutura, a zgîlțîi (pe cineva). Parcă-l zbihuia dracul (CR.). 2 refl. A se zbengui. prez.ind. – iese. /cf. sl. veche събєгнѫтн „a se zbengui”, ucr. бігати, збігати „a alerga, a fugi”.
4. [DLRLC] ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; popular) A scutura, a zgîlțîi, a zgudui (pe cineva). (Cu pronunțare regională) Mai ales pe Gerilă, parcă-l zghihuiau toți dracii. CREANGĂ, P. 257.
5. [DLRM] ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgîlțîi (pe cineva).
6. [Scriban] zbíhuĭ, V. zghihuĭ.
7. [Șăineanu, ed. VI] sbihuì v. Mold. V. sghihuì.
8. [Șăineanu, ed. VI] sghihuì v. Mold. 1. a scutura (vorbind de epilepsie); 2. a scutura tare: tremura de parcă’l sghihuia dracul CR. [Și sbihui (Stamate): origină necunoscută].
9. [DER] ZBIHUI, zbihuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se juca, sărind și alergînd; a fi neastîmpărat; a zburda; a se zbînțui; a se zbengui. (din zbeg1, cf. zbigui) [def. și NODEX]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL