1. [MDA2] zbiciulare sf [At: DDRF / S și: sb~ / Pl: ~lări / E: zbiciula1] (Reg) Alegere a fuiorului prin zdrobirea (1) părților lemnoase ale tulpinei de cânepă (cu melița).
2. [MDA2] zbiciula1 [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie, 239v/22 / V: (înv) ~li (S și: sbiciuli), zbițu~ (S și: sbițula) / S și: sb~ / Pzi: ~lez și (reg) zbiciul / E: zbici4 + -ula] 1-2 vt (Îrg) A biciui (1, 3). 3 vt (Îrg; c. i. părțile lemnoase ale tulpinii cânepei topite) A zdrobi (1) (cu melița) pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 4 vi (D. vânat) A bate cu putere. 5 vr (Reg) A se ascunde ghemuindu-se. 6 vr (Reg) A se apleca la pământ. 7 vr (Reg; în formă negativă) A nu se intimida (de ceva). 8 (Reg; în formă negativă) A nu se jena de ceva.
3. [MDA2] zbiciula2 vtr [At: LB / S și: sb~ / Pzi: zbiciul / E: zbici3 + -ula] (Îrg) 1-2 A (se) zvânta (1-2).
4. [MDA2] zbiciuli v vz zbiciula1
5. [MDA2] zbițula v vz zbiciula1
6. [DER] ZBICIULA, zbiciul, vb. I. (Var.) A smiciula. (cf. smiciula)
7. [DLRLV] ZBICIULA vb. (Mold.) A bate, a biciui. L-au zbiciulatu-l cu vine crude de bou mult ceas. DOSOFTEI, VS. Fură bătuți cu vine de bou de li s-au zbiciulat carnea de pe trup. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Etimologie: cf. zbici1, zbici2. Vezi și zbici1, zbici2, zbiciuitură. Cf. z b i c i2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL