1. [DEX '09] ZBENGUIALĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.
2. [MDA2] zbenguială sf [At: DELAVRANCEA, S. 265 / V: zbeguială (S și: sbeguială) / S și: sb~ / Pl: ~ieli / E: zbengui] 1 Joacă (de copii sau sex, de pui de animale) care presupune sărituri și alergături într-o notă de voioșie Si: zbenguire (1), zbenguit1 (1), (rar) zburdare (1), zburdat1 (1), (pop) zbânțuială (1), zbânțuire (1), zbânțuit1 (1), zglobior (1), (reg) zbânț1 (1), zbânțuitură (1), zbeng1 (1), zbereng (1), zberenguială (1), zburdă (1), zburdălnicie (1), zburdăciune (1), zburătăcire (1), zglobenie (1), zglobie (1), zgloietate (1), zglobiciune (1). 2 (Rar) Hârjonire.
3. [DEXI] zbenguială s.f. Faptul de a se zbengui; zbenguit. Fetiță cu poftă de zbenguială prin curte (CA. PETR.). • sil. -gu-ia-. pl. -eli. /zbengui + -eală.
4. [DLRLC] ZBENGUIALĂ, zbenguieli, s. f. (Și în forma zbeguială) Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială. După ce ostenise de multă zbenguială, stătea liniștită. TUDORAN, P. 336. Copii, aprinși la față de zbeguială, se adunau unul cîte unul. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: zbeguială s. f.
5. [DLRM] ZBENGUIALĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială[1].[1]
6. [MDA2] zbeguială sf vz zbenguială
7. [DLRLC] ZBEGUIALĂ s. f. v. zbenguială.
8. [Scriban] zbeguĭálă (vest) și zbeng- (est), pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se zbengui.
9. [DOOM 3] zbenguială s. f., g.-d. art. zbenguielii; pl. zbenguieli
10. [DOOM 2] zbenguială s. f., g.-d. art. zbenguielii; pl. zbenguieli
11. [IVO-III] sbenguială, -ieli.
12. [DER] ZBEGUIALĂ, zbeguieli, s. f. (Var.) Zbenguială. (zbegui + suf. -eală)
13. [Argou] zbenguială, zbenguieli s. f. (er.) preludiul actului sexual.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL