1. [DEX '09] ZĂVOI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Din sl. zavoj.
2. [MDA2] zăvoi4 vr [At: COMAN. GL. / Pzi: ~esc / E: ns cf zăvoi1] (Reg; csnp) A deschide loc nou.
3. [MDA2] zăvoi3 vr [At: LEXIC REG. II, 64 / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A se murdări.
4. [MDA2] zăvoi2 sn [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ? / E: nct] (Reg) Mâncare rece făcută din lapte (dulce sau acru) amestecat cu smântână și cu caș zdrobit (sau cu brânză de vaci).
5. [MDA2] zăvoi1 sn [At: URECHE, L. 85 / Pl: ~oaie, ~uri / E: vsl завои „întoarcere, cotitură”] 1 Pădure de mică întindere la marginea unei ape, formată din diverse specii de copaci (salcie, plop, arin, răchită etc.). 2 Loc (inundabil) pe care crește zăvoiul (1) Si: luncă. 3 (Reg) Pământ nisipos amestecat cu humă, adus de ape. 4 (Reg) Pietriș îngrămădit de ape într-o parte a albiei unui râu. 5 (Reg) Zăgaz (1) natural la cotitura unui râu, format din lemne, butuci, crengi etc. aduse de apă. 6 (Reg; mpl) Mici insule pline de vegetație de pe cursul unui râu.
6. [DEXI] zăvoi s.n. Pădurice la marginea unei ape, formată din diverse specii de salcie, de plop, de arin etc.; loc (inundabil) pe care crește această pădurice. Zăvoaiele erau verzi și le știam răcoroase (STANCU). • pl. -oaie. /<sl. veche завон.
7. [DLRLC] ZĂVOI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. Dincolo de Dunăre, de zăvoaiele de sălcii ale ostroavelor, licărea portul de pe țărmul Bulgariei. DUMITRIU, N. 229. Un zăvoi mare de plopi și de anini seculari umbrește malurile frumosului rîu. VLAHUȚĂ, O. AL. I 131. Erau îngălbeniți plopii de la moară, dar zăvoiul nu-și lepădase încă frunzișul și tot mai era ceva văratic în freamătul lui. SLAVICI, V. P. 156. Drăguțule bace! Dă-ți oile-ncoace La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1.
8. [DLRM] ZĂVOI, zăvoaie, s. n. Pădurice pe malul unei ape; luncă. – Slav (v. sl. zavoj).
9. [Scriban] zăvóĭ n., pl. oaĭe (vsl. bg. zavoĭ, ocol, cotitură de răŭ orĭ de drum. Cp. cu crivină). Luncă, cohalm, berc, pădure de sălciĭ, plopĭ arinĭ, ulmĭ și frasinĭ pe malu unuĭ rîŭ.
10. [CADE] ZĂVOD, ZĂVOIU1 sm. 🐒 Cîine mare și foarte rău, buldog (🖼 5362): ograda era mare, împrejmuită cu zid..., iar la poartă un zăvod voinic ședea legat în lanț (GN.); te furișezi ca un lup urmărit de zăvozi (ALECS.); voiu aminti cînii zăvozi, cît vițeii de mari, ai lui Grigore-Vodă Ghica (I.-GH.); porunci să dea drumul la doi zăvoi cei ținea la curte în lanț (ISP.); unii aveau unghii la degete, ca mîțele, ...alții, nările și bărbia tăiete în două ca la zăvoi (GN.).
11. [CADE] ZĂVOIU2 (pI. -oaie) sn. 🌳 Crîng de sălcii, de anini, etc., desiș de copăcei la marginea unui rîu: îi vîna țăranii în zăvoaie și prin munți (GR.-UR.); un ~ mare de plopi și de anini seculari umbrește malurile frumosului rîu (VLAH.); am văzut iarăși întinsele zăvoaie de sălcii cenușii, în care intram cu grozava frică de bursuci (SAD.); prin desișul mărunt al unui ~ de copăcei, se înălța, pe albăstreala întunecată a cerului, un părete îngust și negru (ODOB.) [vsl. zavoj „cotitură (de rîu)”].
12. [Șăineanu, ed. VI] zăvoiu n. 1. pădure de salcie pe marginea unei ape: dă-ți oile la negrul zăvoiu; 2. pl. zăvoaie, insule pe Olt, acoperite cu păduri de sălcii, plopi, anini și răchită. [Serb. ZAVOĬ, sinuozitate, cotitura unui drum, a unei ape].
13. [DOOM 3] zăvoi s. n., pl. zăvoaie
14. [DOOM 2] zăvoi s. n., pl. zăvoaie
15. [MDO] zăvoi, pl. zăvoaie
16. [IVO-III] zăvoiu, -voaie.
17. [DER] ZĂVOI2, zăvoi, s. m. (Var.) Zăvod2. (prob. din sl. zavoditi = a conduce)
18. [DER] zăvoi (-oaie), s. n. – Pădurice la cotitura unui rîu. – Megl. zăvoi. Sl. zavoj „învîrtire” (Tiktin; Conev 40); pentru semantism, cf. crivină.
19. [Argou] Zăvoi s. pr. (glum. – în anii dictaturii ceaușiste) postul de radio Vocea Americii.
20. [DRAM 2021] zăvói, zăvoaie, s.n. (gastr.) Caș proaspăt, „dumicat în lapte dulce nefiert” (Georgeoni, 1936: 81). – Et. nec. (MDA).
21. [DRAM 2015] zăvoi, zăvoaie, s.n. – (gastr.) „Caș dulce, proaspăt, dumicat în lapte dulce nefiert. Se sărează” (Georgeoni, 1936: 81). – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL