1. [DEX '09] ZAVISTII vb. IV v. zavistui.
2. [MDA2] zavistii v vz zavistui
3. [DEXI] zavistii vb. IV. v. zavistui.
4. [CADE] ‡ZAVISTII 👉 ZAVISTUI.
5. [DLRM] ZAVISTII vb. IV. v. zavistui.
6. [DEX '09] ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.
7. [DEX '09] ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Din sl. zavistvovati.
8. [MDA2] zavist sn vz zavistie
9. [MDA2] zavisti v vz zavistui
10. [MDA2] zavistie sf [At: COD. VOR2 72v/13 / P: ~ti-e / V: (îvp) zavist, ~tru, ~tu sn (Pl: zavisture) / Pl: ~ii / E: slv зависть] 1 (Îvp) Invidie. 2 (Îvp) Gelozie (1). 3 (Îvp) Ură. 4 (Îvp) Intrigă. 5 (Îvp; pex) Uneltire. 6 (Îvp) Ceartă (1). 7 (Îvp; pex) Discordie (1). 8 (Reg; mpl) Poznă.
11. [MDA2] zavistru1 sn vz zavistie
12. [MDA2] zavistu sn vz zavistie
13. [MDA2] zavistui [At: PO 99/25 / V: ~ti, ~tii, zăv~ / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).
14. [MDA2] zăvistui v vz zavistui
15. [DEXI] zavistie s.f (înv.) 1 Invidie, pizmă; gelozie; ură, dușmănie; (înv.) zavistnicie. Nu știu ce este zavistia și ochiul poftitor la norocul vecinului (GAL.). ♦ Intrigă; ext. uneltire. Boierii de toate părțile umblau cu zavistii (ODOB.). 2 Discordie, gîlceavă, ceartă. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului (GAL.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<slav. завнсть.
16. [DEXI] zavistui vb. IV. (înv.) 1 tr. A invidia, a pizmui; a urî. Toată Italia... zavistuiește pe acești padoveni (c. NEGR). 2 intr. A unelti. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun român (GHICA). • prez.ind. -iesc. și zavistii vb. IV. /<zavistie + -ui.$
17. [CADE] †ZAVISTIE sf. 1 Invidie, pizmă: postul nu iaste numai de bucate, ce și de clevete și de fățării și de zavistii și de alte pohte rele (VARL.); pizma și zavistia nici un lucru bun nu aduce fără numai pierzare de suflet (N.-COST.); apără-ți ochii de invidii sau zavistii (PANN); zavistiei trebue să i se strivească capul ca la un șarpe veninos (ISP.) ¶ 2 Intrigă: boierii de toate părțile umblau cu zavistii care de care s’apuce domnia (ODOB.); începe să urzească pe subt ascuns tot felul de intrigi..., zavistii, uneltiri (VLAH.) [vsl. zavistije].
18. [CADE] †ZAVISTUI (-uesc), ‡ZAVISTII (-tiesc) vb. tr. și intr. 1 A pizmui, a invidia: bogatul... zavistuia pe Lazăr, căci era la bine (ANT.-IV.); avea dobitoace mici și mari..., derept aceea zavistiia pre el Filistenii (PAL.); soarta lui fiind zavistuită de puterile vecine (NEGR.) ¶ 2 A rîvni, a jindui: după obiceiul nostru omenesc... cu cît ar avea neștine mai mult, cu atît zavistuește la averea altuia (GR.-UR.) ¶ 3 A avea dușmănie, ură împotriva cuiva; a țese intrigi împotriva cuiva: acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun Român (I.-GH.) [zavistie; comp. și vsl. zavistvovati].
19. [DEX '98] ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Înv.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ◊ Intrigă, pâră. ◊ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĩ.
20. [DLRLC] ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Învechit și arhaizant) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. Vremea trece și zavistia se adîncește în sufletul omului ca o drojdie înveninată. SADOVEANU, F. J. 530. Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni, Mîndrii, cruzimi, zavistii, mînii, bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să ridicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura... ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. ◊ (Personificat) La Constantinopol, zavistia curtezanilor aruncă vina asupra lui Gherontios. ODOBESCU, S. III 636. Zavistia semăna sămînța gîlcevelor. RUSSO, O. 36. ♦ (Mai ales la pl.) Intrigă, pîră. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului. GALACTION, O. I 144. ◊ (Personificat) Zavistia cu aripi de libelulă zburase de la ureche la ureche. GALACTION, O. I 142.
21. [DLRLC] ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistii (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.
22. [DLRM] ZAVISTIE, zavistii, s. f. (Înv. și arh.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. ♦ Intrigă, pîră. ♦ Discordie, gîlceavă. – Slav (v. sl. zavistĩ).
23. [DLRM] ZAVISTUI, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistii vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).
24. [Șăineanu, ed. VI] zavistie f. invidie: boierii umblau cu zavistii OD. [Slav. ZAVISTIÌE].
25. [Șăineanu, ed. VI] zavistuì v. a invidia.
26. [Scriban] zavistíe f. (vsl. zavistiĭe, zavistĭ, zavida, d. za-vidĭeti, a invidia, vidĭeti, a vedea, ca lat. in-vidére, a invidia, d. vidére, a vedea). Rar azĭ. Ură, pizmă, invidie. – Vechĭ zavíst, pl. urĭ.
27. [Scriban] zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.
28. [DOOM 3] zavistie (înv., reg.) (desp. -ti-e) s. f., art. zavistia (desp. -ti-a), g.-d. art. zavistiei; pl. zavistii, art. zavistiile (desp. -ti-i-)
29. [DOOM 3] zavistui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, 3 sg. zavistuiește, imperf. 1 zavistuiam; conj. prez. 1 sg. să zavistuiesc, 3 să zavistuiască
30. [DOOM 2] zavistie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavistia (-ti-a), g.-d. art. zavistiei; pl. zavistii, art. zavistiile (-ti-i-)
31. [DOOM 2] zavistui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiesc, imperf. 3 sg. zavistuia conj. prez. 3 să zavistuiască
32. [IVO-III] zavistie.
33. [DER] zavistie (-ii), s. f. – 1. Invidie, pizmă, reavoință. – 2. Intrigă. Sl. zavistije (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 100). – Der. zavistios, adj. (invidios; intrigant); zavistnic, adj. (invidios; intrigant), din sl. zavistĭnikŭ; zavistnicie, s. f. (înv., invidie); zavistui (var. zavistii), vb. (a invidia; a pizmui, a urî), cf. sl. zavistvovati.
34. [DLRLV] ZAVISTIE s.f. (Mold., ȚR, Trans. S) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. A: Din lăcomie zavistiia să naște. CD 1698, 6v (marg.). Cain, feciorul lui Adam, pentru zavistie și răutatea sa den fire, au ucis pre Avel, frate-său. NCL I, 11. Zavistiia să va usca. și să va stinge de flăcăraia dragostii vecinului. ÎP, 60r. De zavistie s-au aprinsu cu mare mînie. H 17791, 147r; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 7r (marg.); L SEC. XVII, 12v, 139r; CI, 95, 101; NCL I, 40; MOL. 1754-1762, 21v-22r; BUCVAR 1755, 25r; H 1771, 86r; BUCOAVNĂ 1775, 50r; H 1778, 117v; H 17791, 86r, 156v. ◊ Fig. Zavistiia este jiganie cu multe capete și cu toatele înghit pizmă. CANTEMIR, IST. B: Pentru zavistia stăpînitorilor celor tirani să chemași ei feciori de domn cu alt nume. BIBLIA (1688); cf. L ante 1693, 34r, 220r. ◊ Fig. Ținem balaurul cel cu 7 capete, zavistiia, încuibat în inimile noastre. ANTIM. Văzîndu-te zavistiia că petreci viata bine, s-au aprins și au rădicat asuprata mulțime de supărări. M 1779 febr., 46r, col. I. C: Priimit cu cuget neatins de arăpile zavistiei. EG, 8. Pentru zavistie scrie. FL. D SEC. XVIII1, 79r; cf. EG, 102; FL. D SEC. XVIII1, 83v. ♦ Intrigă, uneltire, pîră. A: Atîta zavistie lucrul au ațițat. URECHE. ♦ Ceartă, discordie; gîlceavă. A: Era în zavistia celor de casă. URECHE. B: O logodnă să trăctăluiaște, dacă zavistia o turbură. FN. C: Toate faceți fără zavistii și fără îndoituri. N TEST. (1648). Etimologie: sl. zavistije. Vezi și zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. alean (2), a l e n i e, a l e n ș i g (2), b ă s ă u (2), m ă r a z , r î v n i r e; c a l a b a l î c, dihonie, hăbrușag, învălușag, potcă, prigoană, vălășag, zarvă, zăhăială.
35. [DLRLV] ZAVISTUI vb. (Mold.; ȚR) A invidia, a pizmui. A: Mulți zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătîne-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754-1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dînsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaște. ANTIM. ♦ A face intrigi. B: Pentru care zavistuind, jidovii îl omorîră. MINEIUL (1776); cf. FN. A urî, a detesta. A: Iară eu, așea să mă iubască cela ce iaste să mă giudece, că cu cît vă zavistuiaște viața cea desfrînată, cu atîta mi-i milă de sufletul vostru cel supus păcatului. NCCD. 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi și zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. a l e n u i, b ă n u i2 (2), r î v n i (1).
36. [DRAM 2021] zavístie, zavistii, s.f. (înv.) Invidie, gelozie, ură. – Din vsl. zavistĭ (DLRM, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL