1. [MDA2] zătonire sf [At: ANTIPA, P. 560 / Pl: ~ri / E: zătoni] (Reg) Ascundere a peștilor într-un zăton (2).
2. [DEX '09] ZĂTON, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.
3. [DEX '09] ZĂTONI, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strânge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). – Din zăton.
4. [MDA2] zaton sn vz zăton
5. [MDA2] zatoni2 v vz zătoni2
6. [MDA2] zatoni1 sn vz zăton
7. [MDA2] zăton sn [At: ANTIPA, P. 192 / V: (reg) zatoni, ~i1, ~iu, ~tun, zat~, zet~, zot~ / Pl: ~oane, (reg) ~uri / E: vsl *затон cf bg затон, mg zátony, rs затон, srb zaton] 1 Porțiune de braț de râu sau canal (între ostroave) înfundată de nisipuri la un capăt. 2 Scobitură în malul unui râu, unde apa este lină, în care se adună peștii iama. 3 Porțiune dintr-o apă curgătoare în care apa este lină și adâncă (unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare). 4 Lac lung și îngust pe litoralul mării, despărțit de aceasta printr-o limbă îngustă de pământ. 5 (Reg) Porțiune mai adâncă a unui râu în fața morii de apă (sau canal în care se acumulează apa în scopul alimentării uniforme a roții de moară). 6 (Reg; îf zoton) Torent format de ploaie. 7 (Reg; îf zoton) Puhoi1. 8 (Spc) Îngrăditură din stuf sau din nuiele care se așază pe ape curgătoare pentru îngrămădirea și prinderea peștelui. 9 (Pex) Loc îngrădit cu un zăton (8) pe cursul unei ape. 10 (Pgn) Totalitate a instalațiilor de garduri și cotețe precum și celelalte instrumente auxiliare folosite de pescari. 11 (Reg) Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. 12 (Reg) Gard făcut pentru consolidarea țărmului unei ape. 13 (Reg) Îngrăditură solidă făcută pentru a apăra podul plutitor de curenți. 14 (Reg) Stăvilar natural format prin îngrădirea lemnelor, vreascurilor etc. la cotitura unui râu. 15 (Reg; csnp) Trecătoare. 16 (Reg) Puhoi1.
8. [MDA2] zătoni2 [At: (a. 1838) DOC. EC. 708 / V: (reg) zat~, zot~, ~tuni / Pzi: ~nesc / E: zăton] 1 vt (Reg) A stăvili (1). 2 vt (Reg) A înțepeni în mal. 3 vt (Reg) A transforma în zăton (1). 4 vt (Fig) A bloca (11). 5 vr (D. pești) A se aduna într-un zăton (29). 6 vt (Îrg) A îngrămădi (până la refuz). 7 vt (Fig) A prinde la strâmtoare. 8 vt (Buc) A ascunde (1). 9 vt (Reg; îf zotoni) A obosi. 10 vt (Reg; îf zotoni) A prăpădi (1).
9. [MDA2] zătoni1 sn vz zăton
10. [MDA2] zătoniu sn vz zăton
11. [MDA2] zătun sn vz zăton
12. [MDA2] zătuni v vz zătoni
13. [MDA2] zeton sn vz zăton
14. [MDA2] zoton sn vz zăton
15. [MDA2] zotoni v vz zătoni2
16. [DEXI] zăton s.n. (reg.) 1 Porțiune de braț de rîu sau canal (între ostroave) înfundat de nisipuri la un capăt. ♦ Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pămînt. ♦ Loc din cursul unui rîu, cu apă domoală și adîncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Adîncitură în malul unui rîu, unde se adună peștele. 2 Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în rîu pentru prinderea peștelui; ext. locul unde se așază o asemenea îngrăditură. • pl. -oane. /<sl. veche затонб; cf. bg. затон, rus., ucr. затон.
17. [DEXI] zătoni vb. IV. 1 refl. (despre pești) A se aduna, a se strînge într-un zăton. 2 tr. A stăvili cursul unei ape (cu zătoane). • prez.ind. -esc. /zăton + -i.
18. [DEX '98] ZĂTON, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.
19. [DLRLC] ZĂTON, zătoane, s. n. (Regional) 1. Lac lung și îngust pe litoralul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pămînt. Loc din cursul unui rîu, cu apă domoală și adîncă, unde pot ierna vasele plutitoare. Scobitură în malul unui rîu, unde se adună peștele. Locurile... unde crapul se cîrduiește iarna pe sub gheață se numesc zătoane. ANTIPA, P. 560. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în rîu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Te-am învățat să folosești sculele de goană și cele de zătoane după timp, cu cinstea ce se cuvine meșteșugului nostru. DAVIDOGLU, O. 25.
20. [DLRLC] ZĂTONI, zătonesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strînge într-un zăton. Se găsesc în bălți locuri unde crapul se zătonește în cantități mari, în gropile de pe fundul lor. ANTIPA, P. 407. 2. Tranz. (Cu privire la cursul unei ape) A stăvili.
21. [DLRM] ZĂTON, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe litoralul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pămînt. ♦ Loc din cursul unui rîu, cu apă domoală și adîncă, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui rîu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în rîu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Rus, ucr. zaton.
22. [DLRM] ZĂTONI, zătonesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre pești) A se aduna, a se strînge într-un zăton. 2. Tranz. A stăvili cursul unei ape. – Din zăton.
23. [Șăineanu, ed. VI] zaton n. îngrădire de ținut peștele în timpul iernii. [Rus. ZATONŬ, locul inundat de revărsarea unui râu].
24. [Scriban] zatón, -nésc, V. zăton, -nesc.
25. [Scriban] zătón și zatón n., pl. oane (sîrb. zaton, golf, de unde și ung. zatony, bancă de nisip. V. zătulă). Dun. Braț de răŭ închis la un capăt de natură saŭ de oamenĭ p. a prinde peștele. (Poate fi și o parte din mal îngrădit p. acelașĭ scop): apa a cuprins tot grindu pînă la zatonu de lîngă sălciĭ (CL. 1916, 616). Nț. (zăton). Anafor. – La Dun. de jos și zătún, pl. e și urĭ. V. japșă.
26. [Scriban] zătonésc v. tr. (d. zaton. V. po-tonesc). Dun. Prut. Prefac în zaton. Închid în zaton. Înomolesc, înțepenesc în mal: vîntu a’nzătonit plutele. V. intr. Serbia. Mă revărs fiind ĭezit. – În Bucov. zatonesc, pun într’un loc nepotrivit (rev. I. Crg. 4, 306). – Și înz-. V. zăstesc.
27. [DOOM 3] zăton (reg.) s. n., pl. zătoane
28. [DOOM 3] zătoni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonesc, 3 sg. zătonește, imperf. 1 zătoneam; conj. prez. 1 sg. să zătonesc, 3 să zătonească
29. [DOOM 2] zăton (reg.) s. n., pl. zătoane
30. [DOOM 2] zătoni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zătonesc, imperf. 3 sg. zătonea conj. prez. 3 să zătonească
31. [DRAM 2021] zătón, zătoane, (zaton), s.n. (reg.) Zăgaz făcut pentru a abate sau a opri apa în cursul ei; vad, trecătoare. – Din ucr., rus. zaton (DLRM, DEX); cf. magh. zátony (Bud, 1908); din sl. zatonǔ (MDA).
32. [DRAM 2015] zaton, (zăton), s.n. – (reg.) 1. Vad, trecătoare (Iuga, 2008). 2. Braț de râu închis la un capăt. – Din rus, ucr. zatonǔ „locul inundat la revărsarea unui râu” (Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).
33. [DRAM 2015] zăton, zătoane, s.n. – (reg.) Zăgaz făcut pentru a abate sau a opri apa în cursul ei; vad, trecătoare. – Din ucr., rus. zaton (DLRM, DEX); cf. magh. zátony (Bud, 1908) < srb. zaton „golf” (Scriban); din sl. zatonǔ (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL