1. [MDA2] zătignit, ~ă a vz zăticnit
2. [DEX '09] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigni vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.
3. [DEX '09] ZĂTIGNI vb. IV v. zăticni.
4. [MDA2] zătăni v vz zăticni
5. [MDA2] zăticni [At: (a. 1658) MAG. IST. I, 321/32 / V: (îrg) ~igni, (înv) ~ihni, (reg) zat~, zătăni / Pzi: ~nesc / E: vsl затицни] 1 vt (Înv; c. i. oameni sau acțiuni, gânduri, sentimente etc.) A împiedica. 2 vt (Înv; pex) A stingheri (1). 3 vt (Înv; pex) A provoca neajunsuri. 4-5 vtr (Îrg) A (se) întrerupe. 6-7 vtr (Îrg) A (se) opri. 8 vr (Îrg) A se poticni (1). 9-10 vt (Îrg; c. i. căi de acces, râuri etc.) A bara (1-2). 11 vr (Îrg) A se zăpăci (2). 12 vi (Reg) A se pipernici. 13 vt (Îvr) A necăji. 14 vt (Îvr; pex) A ofensa.
6. [MDA2] zăticni v vz zăticni
7. [MDA2] zăticnit, ~ă smf, a [At: UDRESCU, GL. / V: ~ign~ / Pl: ~iți, ~e / E: zăticni] (Reg) 1-2 Zăpăcit (1-2).
8. [MDA2] zătigni v vz zăticni
9. [MDA2] zătihni v vz zăticni
10. [DEXI] zăticni vb. IV. 1 tr. (înv.; compl. indică oameni sau acțiuni, gînduri, sentimente etc. ale lor) A împiedica, a stînjeni, a stingheri; a tulbura; a încurca. Să nu mă zăticnești în zborul meu (ISP.). ♦ (înv., reg.; tr., refl.) A (se) întrerupe. Nu vă zăticniți din gustare! (ODOB.). 2 refl. (înv., reg.) A se opri (din mișcare), a se încurca, a se împiedica, a se poticni. 3 refl. (înv., reg.) A se zăpăci. Parcă s-a cam zăticnit băiatu (POP.). • prez. ind. -esc. și zătigni vb. IV. /<sl. veche затъкнѫти.
11. [DEXI] zătigni vb. IV. v. zăticni.
12. [CADE] ZĂTICNI, ZĂTIGNI (-nesc) vb. tr. și refl. A (se) stingheri; a (se) deranja: strîmtoarea locului de bătaie... zăticneau mișcările și silințele lor de a-l înconjura de toate părțile (BĂLC.); nu vă zăticniți din gustare (ODOB.); Ș’atîta știe a-i zătigni de bine, Cît nici măcar unui vin rămîne (BO.-DEL.); trebuia însă a se grăbi, spre a nu zătigni operațiile războiului din Ungaria (BĂLC.); cîți martori se zăticnesc de boală a veni la judecată, să se întrebe prin logofătul judecătoriei (LEG.-CAR.) [vsl. zatŭknati].
13. [DEX '98] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A împiedica, a stânjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigni vb. IV] – Din sl. zatŭknonti.
14. [DLRLC] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stingheri, a stînjeni, a tulbura, a încurca. Strîmtoarea locului de bătaie, pădurile și dealurile favorizau înapoierea romînilor și zăticneau mișcările turcilor și silințele lor de a-i înconjura de toate părțile. BĂLCESCU, O. I 91. Pricina ce mă zăticnește a nu împlini aceste sfinte datorii... GORJAN, H. I 67. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. Stați pe la locuri, boieri! strigă atunci Mihnea cu glas tare. Ci nu vă zăticniți din gustare! ODOBESCU, S. I 79. – Variantă: zătigni (BUDAI-DELEANU, Ț. 176).
15. [DLRM] ZĂTICNI, zăticnesc, vb. IV. 1. Tranz. A împiedica, a stînjeni, a stingheri, a tulbura, a încurca. 2. Refl. A se opri, a se întrerupe. [Var.: zătigni vb. IV] – Slav (v. sl. zatŭknonti).
16. [DLRM] ZĂTIGNI vb. IV. v. zăticni.
17. [Șăineanu, ed. VI] zăticnì v. a (se) deranja: nu vă zăticniți din gustare OD. [Bulg. ZATEGNÕ].
18. [Scriban] zăticnésc și -gnésc v. tr. (vsl. zatŭknonti, a opri, a îngrădi, d. tŭknonti, a împinge. V. po-ticnesc). Rar. Turbur, împedesc, deranjez, incomodez: ispitele zăticnesc călugăru (VR. 1928, 9, 211). – Și zătîgnesc. La Cant. Descr. ed. Socec, 1909, 258, zătihn-. V. zăhăĭesc.
19. [DOOM 3] zăticni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnesc, 3 sg. zăticnește, imperf. 1 zăticneam; conj. prez. 1 sg. să zăticnesc, 3 să zăticnească
20. [DOOM 2] zăticni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăticnesc, imperf. 3 sg. zăticnea; conj. prez. 3 să zăticnească
21. [MDO] zăticni
22. [IVO-III] zăticnesc, -neam 1 imp.
23. [DER] zăticni (-nesc, -it), vb. – A supăra, a molesta. – Var. zătigni. Sl. zatŭknati (Miklosich, Slaw. Elem., 23). – Der. zăticneală, s. f. (piedică); stihni, vb. (a incomoda), în Bucov.
24. [DLRLV] ZĂTICNI vb. (Mold., ȚR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Și s-au lovit în vo 2-3 rînduri ș-au tot can zăticnit pre nemți și nu ș-au putut alege. NECULCE. Și mai avînd turcii încă doauo engheluri de-i zăticniia a nu le da îndemînă să oștească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. ◊ Fig. Audzind Anarhasis soliia și vădzind darurile si luînd cartea, neschimbîndu-și nice fața, nice cu inima înâlțîndu-să, nice limba zăticni<n>d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pricina unor oameni răi s-au zăticnit și n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguțitoriul lui Zina că l-au zăticnit din cale. E 1777, 72r; cf. IM 1730, 4r. C: cf. TI (gl.). ♦ (ȚR) A bara căi de acces. Zăpăzi și piatra zăticnesc trecătoarea celor ostași. FN. Etimologie: sl. zatŭknǫti@. Vezi și zăticneală, zăticnire, zăticnitor. Cf. b r ă n i; p r i s e c i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL