1. [MDA2] zatcă sf [At: HEM 1758/2 / V: zadcă, zapcă, zât~, zet~ / Pl: ~tce și (reg) zătci / E: bg задка] 1 (Pop; la războiul de țesut) Vergea de lemn care se introduce într-unul din capetele sulului dinapoi pentru a-l putea învârti, astfel ca urzeala să stea întinsă tot timpul Si: (pop) slobozitor. 2 (Reg) Unealtă de tors nedefinită mai îndeaproape. 3 (Reg) Bucată de lemn cu care poți azvârli. 4 (Fam; îf zâtcă) Nas.
2. [DEXI] zatcă s.f (pop.) Întinzător la războiul de țesut • pl. -ce, zătci. /<bg. задка.
3. [CADE] ZATCĂ, ZAPCĂ sf. Olten. Băn. ⛓ = ÎNTINZĂTOR II.
4. [Șăineanu, ed. VI] zatcă f. Tr. (și Oltenia) întinzătorul pânzei țesute. [Origină necunoscută].
5. [Scriban] zátcă f., pl. e și zătcĭ (vsl. *zadka, d. zadĭ, înapoĭ, V. zadie și nazat). Vest. Întinzător, crivea, bățu cu care pînza țesută se strînge pe sulu din ainte. – Și zapcă (ca dutcă, dupcă). V. răzuș.
6. [MDA2] zadcă sf vz zatcă
7. [MDA2] zapcă sf vz zatcă
8. [MDA2] zâtcă sf vz zatcă
9. [MDA2] zetcă sf vz zatcă
10. [CADE] ZAPCĂ = ZATCĂ.
11. [Șăineanu, ed. VI] zapcă f. V. zatcă.
12. [DER] zatcă (zătci), s. f. – Întinzător al urzelii. – Var. zapcă. Origine incertă; negreșit provenind în ultimă instanță din sl. zadĭ „înapoi”. În Banat și Olt.
13. [DER] ZATCĂ, zătci, s. f. (Banat, Olt.; La războaiele de țesut) Ansamblul firelor de urzeală din planul orizontal. (prob. din sl. zadĩ = înapoi)
14. [DER] ZAPCĂ, zăpci, s. f. (Banat, Olt.; Var.) Zatcă. (cf. zatcă)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL