1. [MDA2] zăstâmp sn vz zăstimp
2. [MDA2] zastâmp sn vz zăstimp
3. [MDA2] zăstămp sn vz zăstimp
4. [MDA2] zăstâmpăr sn vz zăstimp
5. [MDA2] zăstânc sn vz zăstimp
6. [MDA2] zăstimp sn [At: (a. 1699) FN. 69 / V: (înv) zăstip, ~tămp, ~tâmp, ~tâmpăr, (reg) ~tânc, zastâmp / Pl: ~uri / E: ză- + timp cf estimp, răstimp, rs застимп] 1 (Îrg) Răstimp (1). 2 (Îvr; îlav) Cu ~tâmpăr Din timp în timp.
7. [MDA2] zăstip sn vz zăstimp
8. [DEXI] zăstimp s.n. (înv., reg.) Răstimp. Urletul de tunuri nu avea zăstimpuri (VOIC.). • pl. -uri. /ză- + timp.
9. [CADE] ZĂSTIMP, ZĂSTÎMP (pl. -puri) sn. = RĂSTIMP: un zăstîmp de răsuflet și valurile reîncep (VLAH.) [vsl. *zastapŭ < rus. zastupŭ, etc.].
10. [CADE] ZĂSTÎNC (pl. -curi) sn. Olten. (CIAUȘ.) (CONV.) = ZĂSTIMP.
11. [CADE] ZESTÎMP, ZESTIMP = ZĂSTÎMP.
12. [DLRLC] ZĂSTÎMP, zăstîmpuri, s. n. (Rar) Răstimp. Un zăstîmp de răsuflet, și valurile reîncep. VLAHUȚĂ, la CADE. În acest zăstîmp leșii intrară în țară. Ei puseră domn pe Simeon Movilă. ISPIRESCU, M. V. 54.
13. [DLRM] ZĂSTIMP, zăstimpuri, s. n. (Rar) Răstimp. – Comp. rus zastup.
14. [Șăineanu, ed. VI] zăstimp n. răstimp: în scurte zăstimpuri când soarele declină AL. [Slav. *ZASTÕPŬ (cf. răstimp)].
15. [Scriban] răstímp și -împ n., pl. urĭ (vsl. rastompŭ [infl. și de timp orĭ și fără asta, ca răspintie, -întie], d. rastompati, sîrb. razstupiti, a separa. V. ostîmpesc). Interval de timp. În răstimpurĭ (se auzea), la intervale (se auzea). – Vechĭ zăstimp și -împ (rus. zástup). În Vc. zăstînc (ArhO. 1928, 158).
16. [Scriban] zăstímp și -împ, V. răstimp.
17. [DOOM 3] răstimp s. n., pl. răstimpuri
18. [DER] ZĂSTIMP, zăstimpuri, s. n. Interval, perioadă, timp. (din sl. *zastąpŭ; cf. rus. zastup adaptat fonetic la timp, ca și răstimp)
19. [DER] ZĂSTÎMP, zăstîmpuri, s. n. (Var.) Zăstimp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL