Definiție și ce înseamnă zarpa

1. [DEX '09] ZARPA, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Din tc. zerbaf.

2. [MDA2] zarpa sf [At: (a. 1579) HEM, 65 / V: ~rba, ~rbah, ~h, zărba, zerban, zerbap / Pl: ~le / E: tc zerbaf] 1 (Îvp) Brocart. 2 (Pex) Haină confecționată din zarpa (1).

3. [DEXI] zarpa s.f. (înv., pop.) Stofa scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; ext. haină confecționată din această stofa. Se îmbrăca numai în zarpale și haine scumpe (DOC.). • pl. -ale. /tc. zerbaf.

4. [CADE] ‡ZARPA (pl. -pale), ZARBA (pl. -bale) sf. ⛓ = BROCARD: bogatul de carele zice la Evanghelie carele se îmbrăca în caftane și în zarpale (PRV.-MB.); Fie ’n zarpale de aur, Nu este decît un taur (PANN) [tc. zerbaf].

5. [DLRLC] ZARPA, zarpale, s. f. (Învechit și popular) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint (v. brocart); p. ext. îmbrăcăminte de brocart. Fie-n zarpale de aur, Nu este decît un taur. PANN, P. V. III 39. Hainele îi sfîșia, Zarpalele îi rupea. TEODORESCU, P. P. 508.

6. [DLRM] ZARPA, zarpale, s. f. (Înv.) Stofă scumpă de mătase, țesută cu fir de aur și de argint; brocart; p. ext. îmbrăcăminte de brocart. – Tc. zerbaf.

7. [Șăineanu, ed. VI] zarpà f. brocat și haină de brocat: fie mojicul în zarpale de aur, nu este decât un taur PANN. [Vechiu-rom. zarbà, zerbaf = turc. ZERBAF, stofă țesută cu aur (din ZER, aur, și BAFTÁ, țesut)].

8. [Scriban] zarpá și (maĭ vechĭ) -bá f. (turc. pers. zerbaf, f. zer, aur, și bafte, țesut). Vechĭ. O stofă scumpă de matasă țesută cu aur saŭ cu argint, brocat. Haĭnă din această stofă. Ornamente din această stofă: umbla numaĭ în zarpale.

9. [MDA2] zarba sf vz zarpa

10. [MDA2] zarbah sm vz zarpa

11. [MDA2] zarpah sn vz zarpa

12. [MDA2] zărba sf vz zarpa

13. [MDA2] zerban sn vz zarpa

14. [MDA2] zerbap sn vz zarpa

15. [CADE] ‡ZARBA 👉 ZARPA.

16. [Scriban] zarbá, V. zarpa.

17. [DOOM 3] zarpa (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale

18. [DOOM 2] zarpa (înv., reg.) s. f., art. zarpaua, g.-d. art. zarpalei; pl. zarpale, art. zarpalele

19. [DER] ZARBA s. f. (Var.) Zarpa. (cf. zarpa)

20. [DER] zarba (-ale), s. f. – Brocart de aur. – Var. zarpa. Tc. (per.) zerbaf (Șeineanu, II, 387; Tiktin). Sec. XVI, înv.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] țigănească f. 1. un fel de horă țărănească luată dela țigani; […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNEL, țiganei, s. m. (Reg.) Țigănuș. – Țigan + suf. -el. 2. […]
1. [MDA2] țigănete sm [At: SADOVEANU, O. XVII, 188 / Pl: ? / E: țigan […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNEȘTE adv. Ca țiganii; în limba țigănească. – Țigan + suf. -ește. […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNI, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult pentru a obține ceva; […]
1. [MDA2] țigănică sms [At: VISSARION, B. 115 / Pl: ? / E: țigan + […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNIE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNIME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro