Definiție și ce înseamnă zarf

1. [DEX '09] ZARF, zarfuri, s. n. (Înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul cu ceai. – Din tc. zarf.

2. [MDA2] zarf sn [At: (a. 1765) IORGA, S. D. VII, 223 / V: zalf / Pl: ~uri / E: tc zarf] (Înv) 1 Suport metalic lucrat în filigran, în care se punea felegeanul sau paharul de ceai. 2 (Îlav) În ~uri În relief. 3 Vas în formă de cupă.

3. [DEXI] zarf s.n. (înv.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se punea felegeanul sau paharul de ceai. Doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri (ALECS.). • pl. -uri. /<tc. zarf.

4. [CADE] ZARF (pl. -furi) sn. Suport de metal, de filigran al felegeanului (🖼 5360): felegene de smalț, cu ~uri de sîrmă (ODOB.); doi arnăuți aduc cafele în felegene cu ~uri (ALECS.) [tc.].

5. [DLRLC] ZARF, zarfuri, s. n. (Învechit și arhaizant) Suport făcut din filigran (mai ales de aur și de argint) pe care se așază felegeanul sau paharul de ceai. [Îi plăcea] să soarbă, ca pe o licoare prețioasă, o cafeluță dintr-un filigean cu zarf, puțintel mai mare decît jumătate din găoacea unui ou. SADOVEANU, O. I. 252 Doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri. ALECSANDRI, T. 1337.

6. [DLRM] ZARF, zarfuri, s. n. (Înv. și arh.) Suport metalic lucrat în filigran, pe care se pune felegeanul sau paharul de ceai. – Tc. zarf.

7. [Șăineanu, ed. VI] zarf n. suport din filigran la o ceașcă: doi arnăuți aduc cafele în felegene cu zarfuri AL. [Turc. ZARF].

8. [Scriban] zarf n., pl. urĭ (turc. ar. zarf; ngr. zárfi). Tas, suport de pahar de ceaĭ orĭ de felegean, de care să poțĭ apuca ca să nu te frigă.

9. [MDA2] zalf sn vz zarf

10. [DOOM 3] zarf (înv.) s. n., pl. zarfuri

11. [DOOM 2] zarf (înv.) s. n., pl. zarfuri

12. [DER] zarf (-furi), s. n. – Suport de metal al ceștilor de cafea. – Mr. zarfă. Tc. (arab.) zarf (Roesler 592; Șeineanu, II, 387; Lokotsch 2202; Ronzevalle 119), cf. ngr. ζάρφι, alb. zarfë, bg., ab. zarf.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [Șăineanu, ed. VI] țigănească f. 1. un fel de horă țărănească luată dela țigani; […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNEL, țiganei, s. m. (Reg.) Țigănuș. – Țigan + suf. -el. 2. […]
1. [MDA2] țigănete sm [At: SADOVEANU, O. XVII, 188 / Pl: ? / E: țigan […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNEȘTE adv. Ca țiganii; în limba țigănească. – Țigan + suf. -ește. […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNI, țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult pentru a obține ceva; […]
1. [MDA2] țigănică sms [At: VISSARION, B. 115 / Pl: ? / E: țigan + […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNIE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în […]
1. [DEX '09] ȚIGĂNIME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime. 2. [MDA2] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro