1. [DEX '09] ZARAF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
2. [MDA2] zaraf sm [At: (a. 1727) IORGA, S. D. X, 415 / V: zăr~ (S și: săraf) / S și: sa~ / Pl: ~i / E: tc sarraf] (Îvp) 1 Casier al vistieriei. 2 (Gmț) Membru al grupului de colindători, care strânge banii. 3 Persoană care se îndeletnicea cu schimbarea banilor. 4-5 Bancher (1-2). 6-7 (Reg) Bijutier (1-2).
3. [DEXI] zaraf s.m. (înv., pop.) 1 Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; ext. cămătar. Hagi Curti, giuvaergiul și zaraful vestit (CA. PETR.). 2 Casier al vistieriei. Era sărdarul Gheorghe, zaraful visteriei (FIL.). • pl. -i. /<tc. sarraf.
4. [CADE] ZARAF sm. ⚚ 1 ‡Bancher: muiai condeiul în călimările de la brîu, (și) scrisei ~ului meu din hanul Sfîntului Gheorghe (I.-GH.) ¶ 2 Cel ce schimbă bani (în piață) (🖼 5359): cînd te-aș vedea la carte, la negoț, la meserii... atunci te-ai juca cu banul, ca ~ul (JIP.) [tc. sarraf].
5. [DEX '98] ZARAF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
6. [DLRLC] ZARAF, zarafi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext., cămătar. Meșterul Tadeus a tras punga și a numărat, frunte lîngă frunte, zarafului, douăzeci și șase de taleri. SADOVEANU, N. P. 217. Au venit și mulți negustori turci. Aceștia erau însă, mai ales, zarafi și vînzători de lucruri mici și scumpe. GALACTION, O. I 261. Ieșeam de la un zaraf al meu, coboram scara și grăbeam s-ajung la locul unde mi-am lăsat cabrioletul. C. PETRESCU, A. R. 38. 2. (Învechit) Casier al vistieriei. Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON, C. 230. Zarafii s-a pribegit, Nu mai ne vine dijmărit. MAT. FOLK. 97.
7. [DLRM] ZARAF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf.
8. [Șăineanu, ed. VI] zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni și ovrei năpădesc pe cel căzut GHICA; 2. cel ce schimbă bani (în piață). [Turc. SARAF].
9. [Scriban] zaráf m. (vechĭ și saraf, d. turc. saraf, ar. sarraf; ngr. saráfis, alb. bg. sîrb. saraf). Schimbător de banĭ în schimbu unuĭ mic folos. V. bancher, tîrgar.
10. [MDA2] saraf sm vz zaraf
11. [MDA2] săraf sf vz zaraf
12. [MDA2] zăraf sm vz zaraf
13. [MDA2] zăraf sm vz zaraf
14. [Scriban] saráf V. zaraf.
15. [DOOM 3] zaraf (înv.) s. m., pl. zarafi
16. [DOOM 2] zaraf (înv.) s. m., pl. zarafi
17. [DER] zaraf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).
18. [Onomastic] ZARAF, A., 1741 (Ins 317), < subst.; Zărăfoaia s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL