1. [MDA2] zăpodină sf [At: PLOPȘOR, V. O. / Pl: ~ne / E: ctm zăpodie + podină, cf srb zapodina] (Reg) 1 Padină (1), pe o coastă de deal. 2 Parte superioară a jilipului, unde se adună buștenii înainte de a fi coborâți la vale.
2. [CADE] ❍ZĂPODINĂ sf. Olten. (CONV.) = ZĂPODIE 2 [srb. zapodina].
3. [DEXI] zăpodie s.f. (înv., pop.) Vale largă adăpostită de înălțimi; ext. șes puțin scufundat față de regiunea înconjurătoare. ♦ (reg.) Poiană. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<sl. veche заплазъ.
4. [Scriban] zăpódie f. (vsl. zapodŭ, ascunzătoare, d. podŭ, dedesupt. V. pod). Ps. S. ș. a. Vale: mergĭ în zăpodia luĭ Ĭosafat (Gst.). Azĭ. Strîmtoare (de rîŭ, de drum) între dealurĭ saŭ între munțĭ. Olt. ș. a. (zăpodină), pl. ĭ. Padină într’o coastă (CL. 1922, 372). – La Chir. Grăn. „rupturĭ de deal”. Se află de doŭă orĭ într’un doc. din 1702, Ĭașĭ (rev. Miron Costin, 1, 9). În ArhO, 1928, 158, „zăpadă mare cu sloată”!! V. zănoagă.
5. [DER] ZĂPODINĂ s. f. (Olt.) Zăpodie. (din sb. zapodina)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL