1. [DEX '09] ZÂNGĂNIT s. n. v. zăngănit.
2. [MDA2] zângănit sn vz zăngănit
3. [DEX '09] ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. – Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.
4. [DEX '09] ZĂNGĂNIT, zăngănituri, s. n. Zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire; zăngănire, zăngăt. [Var.: zingănit, zângănit s. n.] – V. zăngăni.
5. [DEX '09] ZÂNGĂNI vb. IV v. zăngăni.
6. [DEX '09] ZINGĂNI vb. IV v. zăngăni.
7. [DEX '09] ZINGĂNIT s. n. v. zăngănit.
8. [DEX '09] ZINGHENI vb. IV v. zăngăni.
9. [MDA2] zăngăni [At: POLIZU / V: zin~, zân~, (rar) zărg~, zinghini, (îrg) zingheni, (îvr) zângâni / Pzi: ~nesc, (rar) zăngăn / E: zang + -ăni] (D. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) 1 vi A produce un sunet vibrator când se mișcă, se ciocnește de ceva sau când sunt lovite cu ceva Si: a zdrăngăni (1), a zornăi (1), a zurui (1), (înv) a zăngăi (1), (rar) a zgudui (5), a zdruncina (5), (îvp) a zuzui (4), (reg) a zingări (1), a zorzoi (1), a zorzoni1 (1). 2 vi (Pex) A produce zgomote (supărătoare) Si: a zdrăngăni (2), a zornăi (2), a zurui (2), a zuzui (4), (înv) a zăngăi (2), (reg) a zingări (2), a zorzoi (2), a zorzoni (2). 3 vt (D. ființe; c. i. obiecte confecționate din metal, din sticlă etc.) A face să se producă un sunet metalic vibrator Si: a zdrăngăni (3), a zângăli, a zdrăngăni (3), a zurui (3), a zurgăli (1), a zurgăni.
10. [MDA2] zăngănit sn [At: NEGRUZZI, S. III, 366 / V: (rar) zărg~, zin~, (înv) zân~ / Pl: ~uri / E: zăngăni] 1-2 Zăngăneală (1-2).
11. [MDA2] zărgăni v vz zăngăni
12. [MDA2] zărgănit sn vz zăngănit
13. [MDA2] zângăni v vz zăngăni
14. [MDA2] zângâni v vz zăngăni
15. [MDA2] zingăni v vz zăngăni
16. [MDA2] zingănit sn vz zăngănit
17. [MDA2] zingheni v vz zăngăni
18. [MDA2] zinghini v vz zăngăni
19. [DEXI] zăngăni vb. IV. 1 intr. (despre obiecte de metal, de sticlă sau despre părți ale lor) A produce prin mișcare sau prin lovire un sunet specific. Geamurile zăngăniră (PRED.). ◊ (tr.) Trecea vesel, zăngănindu-și cheile de la mașină. 2 tr. A face să producă sunete caracteristice prin lovirea, ciocnirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. • prez.ind. -esc. și zingăni, zingheni, zîngăni vb. IV. /zang + -ăni.
20. [DEXI] zăngănit s.n. Sunet vibrator (și supărător), zgomot specific, produs de unele obiecte din metal sau din sticlă, prin mișcare sau prin lovire; zăngăneală, zăngănire, zăngăt, zăngănitură. Un zăngănit de pinteni (CE. PETR.). • pl. – uri. și zingănit, zîngănit s.n. /v. zăngăni.
21. [DEXI] zingăni vb. IV. v. zăngăni.
22. [DEXI] zingănit s.n. v. zăngănit.
23. [DEXI] zingheni vb. IV. v. zăngăni.
24. [DEXI] zîngăni vb. IV. v. zăngăni.
25. [DEXI] zîngănit s.n. v. zăngănit.
26. [CADE] ZĂNGĂNI... 👉 ZÎNGÂNI...
27. [CADE] ZÎNGĂNI. ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător ALECS.; piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului SB.; un orologiu zîngănește încet și subțire în părete EMIN.; dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păhărele SAD.; vîntul se pornea mai tare și geamurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă SLV. [zîng!].
28. [CADE] ❍ZÎNGĂNI ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător (ALECS.); piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului (SB.); un orologiu zingănește încet și subțire în părete (EMIN.); dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păharele (SAD.); vîntul se pornea mai tare și geamurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă (SLV.) [zîng!].
29. [CADE] ZÎNGĂNI, ZĂNGĂNI, ZINGĂNI (-ănesc) vb. tr. și intr. A scoate un sunet ca de fiare lovite, de pahare ciocnite, etc., a sdrăngăni: Coasele sub teaca udă zăngănesc răsunător (ALECS.); piua răsuna și zingănea, iar zmeii credeau că acest sunet vine de la oasele Titirezului (SB.); un orologiu zîngănește încet și subțire în părete (EMIN.); dădu un pumn strașnic în masă, de zăngăniră păharele (SAD.); vîntul se pornea mai tare și geanurile zîngăneau în ferestrele cele mari, încît răsuna întreaga casă (SLV.) [zîng!].
30. [CADE] ZÎNGĂNIT, ZĂNGĂNIT, ZINGĂNIT sbst. Faptul de a zîngăni; rezultatul acestei acțiuni, sdrăngănit: un ropot de călăreți și un zăngănit de arme în curte înghiață deodată veselia oaspeților (VLAH.); nu se mai auzea decît zingănitul armelor (ISP.); zăngănitul unui mic clopoțel... făcu să ridice capul un mic moșneag așezat la tarabă (DEM.).
31. [CADE] ZÎNGĂNIT, ZĂNGĂNIT, ZINGĂNIT sbst. Faptul de a zîngăni; rezultatul acestei acțiuni, sdrăngănit: un ropot de călăreți și un zăngănit de arme în curte înghiață deodată veselia oaspeților VLAH.; nu se mai auzea decît zingănitul armelor ISP.; zăngănitul unui mic clopoțel ... făcu să ridice capul un mic moșneag așezat la tarabă DEM..
32. [DEX '98] ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (despre metale, clopote, sticlă; la pers. 3) A produce prin izbire sau prin lovire un sunet metalic specific; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zingheni, zângăni vb. IV] – Zâng + suf. -ăni.
33. [DLRLC] ZĂNGĂNI, zăngănesc și zăngăn, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă; și în forma zîngăni) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. Aristide scoase atunci un urlet de zîngăniră geamurile. REBREANU, R. II 132. Întîia mișcare ce făcu fu de a-și lua poziția și de a-și ciocni călcîiele, ca să se auză zăngănind pintenii. BASSARABESCU, S. N. 59. Clopoțeii de la capre zăngănesc voios în cale. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Tranz. îngenuncheații de ieri s-au ridicat năprasnici azi, scuturîndu-și pletele, zîngănindu-și armele. SANDU, D. P. 9. Se-nserase bine. Turmele trecînd Zîngăneau vrun clopot și veneau pe rînd De la cîmp. COȘBUC, P. I 249. – Variante: zîngăni, zingăni (SBIERA, P. 183, EMINESCU, N. 81), zingheni (ALECSANDRI, P. II 158) vb. IV.
34. [DLRLC] ZĂNGĂNIT, zăngănituri, s. n. Zăngănire. Farmecul acestor remorci nu-l constituie numai ușile. Mai e zăngănitul de geamuri și uruitul de fierărie veche. BOGZA, A. Î. 246. Colonelul întinse picioarele sub masă, cu un zăngănit de pinteni. C. PETRESCU, Î. I 8. Vreau liniște... vreau pace. Nu vreau zăngănit de arme care poate-ar deștepta, Dincolo de munți, Dușmanul ce pîndește țara ta. DAVILA, V. V. 66. – Variante: zîngănit (SADOVEANU, O. VIII 39, IONESCU-RION, C. 119, ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42), zingănit (CONTEMPORANUL, VIII 213) s. n.
35. [DLRLC] ZÎNGĂNI vb. IV v. zăngăni.
36. [DLRLC] ZÎNGĂNIT s. n. v. zăngănit.
37. [DLRM] ZĂNGĂNI, zăngănesc, vb. IV. Intranz. (Despre metale, clopote, sticlă) A produce, prin izbire sau prin lovire, un sunet metalic; a zornăi, a zdrăngăni. ◊ Tranz. Își zăngănesc armele. [Var.: zingăni, zîngăni, zingheni vb. IV] – Onomatopee.
38. [DLRM] ZĂNGĂNIT, zăngănituri, s. n. Zăngănire; zgomot metalic specific, produs de unele obiecte prin lovire sau prin izbire. [Var.: zingănit, zîngănit s. n.] – V. zăngăni.
39. [DLRM] ZINGĂNI vb. IV. v. zăngăni.
40. [DLRM] ZINGHENI vb. IV. v. zăngăni.
41. [DLRM] ZÎNGĂNI vb. IV. v. zăngăni.
42. [Șăineanu, ed. VI] zăngănì v. a scoate un sunet metalic, a face sgomot ciocnindu-se. [V. zang!].
43. [Șăineanu, ed. VI] zăngănit n. sgomot ce fac armele și alte corpuri sonore întreciocnindu-se.
44. [Scriban] zăngănésc și zîngănésc v. intr. (ung. zengenĭ și zenegni. D. rom. poate veni alb. zangă, zăngănit. V. zang). Sun (vorbind despre săbiĭ, pahare supțirĭ ș. a.). V. tr. Îșĭ zăngăneaŭ armele.
45. [Scriban] zăngănít n., pl. urĭ. Sunet de săbiĭ izbite ș. a.
46. [Scriban] zîngănésc, V. zăngănesc.
47. [DOOM 3] zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, 3 sg. zăngănește, imperf. 1 zăngăneam; conj. prez. 1 sg. să zăngănesc, 3 să zăngănească
48. [DOOM 3] zăngănit s. n., pl. zăngănituri
49. [DOOM 2] zăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăngănesc, imperf. 3 sg. zăngănea; conj. prez. 3 să zăngănească
50. [DOOM 2] zăngănit s. n., pl. zăngănituri
51. [MDO] zăngăni
52. [IVO-III] zăngănesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL