1. [DEX '09] ZAMPARALÂC, zamparalâcuri, s. n. (Înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalik.
2. [MDA2] zamparalâc sn [At: GORJAN, H. II, 5/11 / Pl: ~uri / E: tc zamparalık] (Tcî) 1 Petrecere. 2 Desfrânare (6).
3. [DEX '98] ZAMPARALÂC, zamparalâcuri, s. n. (Turcism înv.) Petrecere, chef, destrăbălare. – Din tc. zamparalık.
4. [Șăineanu, ed. VI] zamparalâc n. desfrânare: perì din pricina zamparalâcurilor și a ticăloșiilor POP. [Turc. ZAMPARALYK].
5. [DEXI] zamparalîc s.n. (pop.; fam.) Petrecere, chef; destrăbălare; beție. Prăpădii mai toată averea părintească... cu zamparalîcuri, cu beții (GORJ.). • pl. -uri. /<tc. zamparalik.
6. [CADE] ZAMPARALÎC (pl. -icuri) sn. F Desfrînare, desmățare [tc.].
7. [DLRLC] ZAMPARALÎC, zamparalîcuri, s. n. (Turcism învechit) Petrecere, chef, desfrînare, libertinaj. Prăpădii mai toată averea cea părintească cu fel de fel de mișelii, adică cu zamparalîcuri, cu beții. GORJAN, H. II 5.
8. [DLRM] ZAMPARLÎC, zamparlîcuri, s. n. (Turcism inv.) Petrecere, chef, desfrînare. – Tc. zamparalık.
9. [Scriban] zamparalîc n., pl. urĭ (d. zampara maĭ degrabă de cît d. turc. zamparalyk, care nu e în dicț.). Fam. Berbantlîc, ștrengărie, chef, beție: se ținea de zamparalîcurĭ.
10. [DOOM 3] zamparalâc (înv.) s. n., pl. zamparalâcuri
11. [DOOM 2] zamparalâc (înv.) s. n., pl. zamparalâcuri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL