1. [MDA2] zămoz sm vz zemos
2. [Scriban] zămóz, V. zămos 1.
3. [DEX '09] ZEMOS, -OASĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre, fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.; înv. și reg.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.
4. [MDA2] zamoz, ~ă a vz zemos
5. [MDA2] zamuz, ~ă a vz zemos
6. [MDA2] zămos, ~oasă sm, a vz zemos
7. [MDA2] zămuz sm vz zemos
8. [MDA2] zemos, ~oasă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3v/9 / V: (îrg) zăm~, (reg) zamoz, zamuz, zămoz, zămuz sm / Pl: ~oși, ~oase / E: zeamă + -os] 1 a (D. mâncăruri) Care este făcută cu mult sos, cu multă apă. 2 a (Prc; d. fripturi) Care nu și-a pierdut complet sucurile și sângele în procesul pregătirii. 3-4 smf, a (Reg) (Om) care iubește supele. 5 a (D. legume, fructe etc.) Care conține mult suc Si: mustos (1), suculent (1), (reg) zemoșel (1). 6 a (Rar; d. țesuturile animale) Care conține mult lichid. 7 a (Îvr; d. oameni) Limfatic. 8 a (Îvr; d. unele substanțe) Lichid. 9 sm (Îrg) Pepene galben (Cucumis melo). 10 sm (Îrg) Pepene verde (Citrullus lanatus). 11 sm (Îrg) Bostan alb (Cucurbita melopepo).
9. [DEXI] zemos,-oasă adj., s.m. I adj. 1 (despre fructe, plante) Care are suc mult; suculent. Leneși cireșii și bostanii zemoși (STANCU). 2 (despre mîncăruri gătite) Care are zeamă multă, sos mult. ♦ Restr. (despre fripturi) Care nu și-a pierdut complet sucul și sîngele în procesul pregătirii. Rup din zemoasa friptură (COȘB.). II s.m. (bot; reg.) Numele a trei specii de plante erbacee din familia cucurbitaceelor, cu tulpina tîrîtoare și cu fructele comestibile: a) pepene galben (Cucumis melo); b) pepene verde (Citrullus lanatus); c) bostan alb (Cucurbita pepo melopepo). • pl. -oși, -oase. /zeamă + -os.
10. [CADE] ZĂMOS 👉 ZEMOS.
11. [CADE] ZEMOS, ❍ZĂMOS I. adj. Cu zeamă, care are mult suc. II. ZĂMOS sm. Mold. 🌿 Pepene galben: (am trăit) furînd noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării, și ascunzîndu-mă ziua prin copaci ca o gaiță (ALECS.).
12. [DEX '98] ZEMOS, -OASĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre fructe, plante) Care are suc mult; suculent; (despre mâncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.) Pepene galben. – Zeamă + suf. -os.
13. [DLRLC] ZEMOS1, zemoși, s. m. (Mold.; și cu pronunțarea zămos) Pepene galben. [Am trăit] furînd noaptea harbuji și zămoși de prin harbuzării. ALECSANDRI, T. 608. Panerul tău, ce-i galben întocmai ca șofranul, e plin cu-ndestulare de roze, de zămoși. NEGRUZZI, S. II 37. Ogoarăle sînt ca făliile de zămos, adecă puțin rătunde. KOGĂLNICEANU, S. 5.
14. [DLRLC] ZEMOS2, -OASĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre fructe, plante, cărnuri) Care are suc mult, care este suculent; (despre mîncări gătite) care are zeamă multă, sos mult. Crescuseră acolo bălării cu frunza aspră și cucută cu tulpini zemoase. DUMITRIU, P. F. 40. Prind, acu suflet bărbații; cu toții pe pajiște... rup din zemoasa friptură. COȘBUC, AE. 16. [Bucate] zemoase și potrivite din sare. PISCUPESCU, O. 195.
15. [DLRM] ZEMOS, -OASĂ, zemoși, -oase, adj. (Despre fructe, plante) Care are suc mult; (despre mîncăruri gătite) care are zeamă multă, sos mult. ♦ (Substantivat, m.) Pepene galben. – Din zeamă + suf. -os.
16. [Șăineanu, ed. VI] pepene m. 1. plantă din fam. cucurbitaceelor cu tulpina întinsă pe pământ și acățătoare prin cârcei, având două varietăți: pepene galben sau zămos (Mold.) cu fructul mare, globulos sau oval, neted sau sgrăbunțos, cu miezul suculent, dulce, de o coloare albă sau galbenă (Cucumis melo) și pepene verde, numit încă harbuz (Mold.) și lubeniță (Olt. și Tr.), cu fructul globulos sau lungăreț, de coloare verde închis sau deschis, cu carnea roșie sau galbenă, dulce și foarte suculentă (Cucumis citrullus); fig. a scoate din pepeni, a face pe cineva să-și piarză cumpătul; 2. Mold. Buc. castravete. [Lat. vulg. PEPENUS = clasic PEPONEM].
17. [Șăineanu, ed. VI] zămos a. Mold. zemos. ║ m. pepene galben.
18. [Scriban] pépene m. (lat. pepo, *pépinis, îld. pepónis, pepene, zămos, d. vgr. pépon, pepene, harbuz orĭ zămos, adică „copt”, d. pépto, coc [pin căldura soareluĭ], lat. *poquere, coquere, a coace; it. popóne = mellone, pepene; sp. pg. pepíno, castravete [lat. pop. pépenus, pepene, de unde, probabil, și fr pepin, sîmbure]; ngr. pepóni, de unde sîrb. pipun, pepene). Vest. Mold. sud. Fructu uneĭ plante cucurbitacee numită tot pepene, din care există doŭă varietățĭ: pepenele galben (cúcumis melo), care seamănă cu bostanu (avînd la mijloc tot o mare cavitate în care se află semințele), cu mezu galben, gălbuĭ saŭ portocaliŭ, dulce și bun de mîncat după masă, originar din sudu Asiiĭ și numit în nordu Moldoveĭ zămos și zamuz, ĭar în Olt. numaĭ pepene (V. cantalup și caun); pepenele verde (citrullus vulgaris, cúcumis citrullus orĭ cucúrbita citrullus), cu coaja verde, plin în ăuntru, cu sîmburiĭ în mez, cu mezu roș orĭ (maĭ rar) alb gălbuĭ, dulce, foarte apos și bun de mîncat după masă, originar din sudu Africiĭ și numit în nordu Moldoviĭ harbuz, ĭar în Olt. lúbeniță (V. boșar și bacîr). A scoate pe cineva din pepenĭ (adică „de la paza pepenilor”), a-l enerva, a-l face să izbucnească de furie. Nord. Castravete (maĭ ales mare).
19. [Scriban] zamúz, V. zămos 1.
20. [Scriban] 2) zămós, -oásă adj. Est. Zemos.
21. [Scriban] 1) zămós m. (din zămuz, zămoz și zamuz, cum se maĭ aude în Btș., cuv., probabil, înrudit cu harbuz). Mold. Pepene galben.
22. [Scriban] zămúz, V. zămos 1.
23. [Scriban] zemós, -oásă adj. (d. zeamă). Plin de zeamă: lămîile-s zemoase. V. zămos.
24. [DOOM 3] zemos1 adj. m., pl. zemoși; f. zemoasă, pl. zemoase
25. [DOOM 3] zemos2 (reg.) s. m., pl. zemoși
26. [DOOM 2] zemos1 adj. m. pl. zemoși; f. zemoasă, pl. zemoase
27. [DOOM 2] zemos2 (reg.) s. m. pl. zemoși
28. [DER] ZĂMOS1, zămoși, s. m. (Mold.) Lubeniță. (din z(e)amă)
29. [DER] ZĂMOS2, -OASĂ, zămoși, -oase, adj. (Var.) Zemos. (din z(e)amă)
30. [Argou] zemos, -oasă, zemoși, -oase adj. (intl.) suspect.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL