1. [DEX '09] ZĂMISLITOR, -OARE, zămislitori, -oare, adj. (Pop.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.
2. [MDA2] zămislitor, ~oare [At: VOICULESCU, POEZII, I, 270 / Pl: ~i, ~oare / E: zămisli + -tor] 1 (Îrg; rar) a Care procreează. 2 sm (Bis) Dumnezeu.
3. [DEXI] zămislitor, -oare adj. (înv.,pop.) Care zămislește, care generează; creator. Orice intenție zămislitoare (BLA.). • pl. -ori, -oare. / zămisli + -tor.
4. [DEX '98] ZĂMISLITOR, -OARE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și reg.) Care zămislește, care generează; creator. – Zămisli + suf. -tor.
5. [DLRLC] ZĂMISLITOR, -OARE, zămislitori, -oare, adj. (învechit și arhaizant) Care zămislește, care generează; creator. Mulțumește-i vieții și mergi împreună cu ea... Și împreună cu ea fii alor tăi îndemn de luptă zămislitoare de alte fapte drepte, care clădesc întocmirea largă, înaltă, luminoasă a lumii. PAS, Z. I 11. Din poeziile dragostei nu respiră viața, ea însăși zămislitoare de viață, ci melancolie, durere și dorința de a muri. GHEREA, ST. CR. III 99.
6. [DLRM] ZĂMISLITOR, -OARE, zămislitori, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care zămislește; creator. – Din zămisli + suf. -(i)tor.
7. [DOOM 3] zămislitor (pop.) adj. m., pl. zămislitori; f. sg. și pl. zămislitoare
8. [DOOM 2] zămislitor (pop.) adj. m., pl. zămislitori; f. sg. și pl. zămislitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL