1. [DEX '09] ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.
2. [MDA2] zămislire sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25r/17 / V: (înv) zem~, zimi~, (reg) ~mușl~, zemușl~ / Pl: ~ri / E: zămisli] (Îrg) 1 Procreare. 2 Naștere. 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Formare (1). 5 (Fig) Înmulțire.
3. [DEXI] zămislire s.f. (înv., pop.) Acțiunea de a (se) zămisli și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zămisli.
4. [CADE] ZĂMISLIRE sf. 1 Faptul de a zămisli ¶ 2 📆 ~a Sf.Ioan Botezătorul, sărbătoare prăznuită de Biserică la 24 Septemvrie.
5. [DEX '98] ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire. – V. zămisli.
6. [DLRLC] ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a zămisli; concepere; reproducere, înmulțire, naștere. E oare indiferent dacă muma omului, pînă la zămislire și după ea, a trăit în aer curat, în belșug, iubind pe bărbatul său, ori a trăit în societatea capitalista ca proletară, lucrînd 16 ore pe zi în mine de cărbuni...? GHEREA, ST. CR. II 17. Dobitoace toate... Cătră zămisliri și creșteri se văd din fire silite. CONACHI, P. 295. Fig. Iubire, sete de viață. Tu faci să circule în lume Puterea ta de zămislire Și miliardele de forme De-a lungul vremii să se-nșire. VLAHUȚĂ, O. AL. 59.
7. [DLRM] ZĂMISLIRE, zămisliri, s. f. (Înv. și arh.) Acțiunea de a (se) zămisli; concepere; naștere, reproducere, înmulțire.
8. [Șăineanu, ed. VI] zămislire f. 1. acțiunea de a zămisli; 2. Zămislirea sfântului Ioan, sărbătoare ce cade pe ziua de 23 Septemvrie.
9. [Scriban] zămislire f. Acțiunea de a zămisli. Zămislirea sfîntuluĭ Ĭon, o sărbătoare la 23 Septembre.
10. [DEX '09] ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.
11. [MDA2] zămisli [At: BIBLIA (1688), 32/2 / V: (înv) zem~, (reg) ~mușli / Pzi: ~lesc / E: slv замисли, vsl замисли „a concepe”] 1 vt (Îrg; fșa) A procrea. 2-3 vtr (Înv) A (se) naște. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) crea (1). 6-7 vtr (Înv; fig) A (se) forma (1-2).
12. [MDA2] zămușli v vz zămisli
13. [MDA2] zămușlire sf vz zămislire
14. [MDA2] zemisli v vz zămisli
15. [MDA2] zemislire sf vz zămislire
16. [MDA2] zemușlire sf vz zămislire
17. [MDA2] zimislire sf vz zămislire
18. [DEXI] zămisli vb. IV. 1 tr. (înv., pop.) A concepe, a procrea, a da naștere. Femeia a zămislit doi feciori. ◊ (abs.) Nu a putut să zămislească și îi părea rău că nu are copii. 2 refl. (înv., pop.) A lua ființă, a se naște, a se întrupa. Întru fărădelegi m-am zămislit (GAL.). 3 tr., refl. Fig. A (se) produce, a (se) crea, a (se) forma; a apărea, a (se) înfiripa. De sub picioarele Pahomiei se zămislește un pîrîu (GAL.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche замꙑслнтн „a concepe”.
19. [CADE] ZĂMISLI (-lesc) I. vb. tr. 1 A concepe, a lua în pîntece, a rămînea însărcinată: și Adam cunoscu pre Eva și, zămislind, născu pre Cain (BIBL.) ¶ 2 F A da naștere; a plăzmui. II. vb. refl. A lua naștere; a fi conceput, plăzmuit: cine mai știe cîte planuri, cîte ființe, cîte versuri s’au zămislit aici! (D.-ZAMF.) [vsl. zamysliti].
20. [CADE] ZEMISLI = ZĂMISLI.
21. [DEX '98] ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Înv. și reg.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Din sl. zamysliti.
22. [DLRLC] ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Învechit și arhaizant) 1. Tranz. A concepe fătul. Pe urmașul meu... nu-l voi zămisli pînă n-ei fi pregătit să domnești în locul lui. DELAVRANCEA, O. II 93. Și-i puse numele Pipăruș Petru, căci dintr-un fir de piper era zămislit. RETEGANUL, P. V 27. Tu nu ești a lui fiică; pre tine Mnemosina Te-a zămislit în sînu-i cu cine știe cine. NEGRUZZI, S. II 215. 2. Refl. A se naște, a se întrupa, a lua ființă. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi... N-am cu voi nici un amestec, căci în lume de-ați trăit Este o satiră-ntreagă faptul că v-ați zămislit, MACEDONSKI, O. I 97. ◊ Intranz. Se uită la boierii pre carii el i-a înălțat și i-a îmbogățit; prevede vrajba, neunirea, nesațiul și trădarea zămislind în inimile lor. NEGRUZZI, S. I 272. 3. Tranz. Fig. A crea, a produce; a forma, a înfiripa. Tresare-un gînd și moare-o simfonie Din cîntecul cel zămislit de mult. GOGA, C. P. 141. Sărăcia prin ea însăși are tendința de a zămisli sentimentele și caracterele de care am vorbit. GHEREA, ST. CR. III 77. Precum vremea închisă zămislește visuri spăimîntoase, așa poate că oi fi avînd și eu peri răi și te înșală părerile. ISPIRESCU, L. 288. ◊ (Rar, cu privire la obiecte concrete) Oleana ridica de pe fereastră paianjinișul perdelei și pe trandafirii pe care îi zămislea în gherghef lăsa și mai adînc obraji de trandafiri. GALACTION, O. I 70. ◊ Refl. Fără îndoială că în capul lui Năstase Blîndu se zămislise un gînd mare. SADOVEANU, O. VI 353. Atunci, înfricoșata arătare pe care maica Rahila o aștepta se zămisli sub largă undire a dimineții. GALACTION, O. I 322. Căci vecinicia ce nu-ncepe și nu sfîrșeșle niciodată Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire neîncetată. MACEDONSKI, O. I 230.
23. [DLRM] ZĂMISLI, zămislesc, vb. IV. (Înv. și arh.) 1. Tranz. A concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște. 2. Refl. A lua ființă, a se naște, a se întrupa. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa. – Slav (v. sl. zamysliti).
24. [Șăineanu, ed. VI] zămislì v. 1. a concepe: vei zămisli în pântece și vei naște fiu (stil biblic); 2. fig. a naște: vremea închisă zămislește visuri spăimântoase ISP. [Slav. ZAMYSLITI, a cugeta, de unde a procrea; dela abstract la concret, procedare metaforică foarte rară (cf. invers concepe)].
25. [Scriban] zămislésc v. tr. (vsl. za-myslĭtĭ, „a cugeta” [d. myslĭ, cugetare], de unde, pintr’o rară metaforă de la abstract la concret, „a concepe” p. „a naște”. Cp. cu concep). Concep: a zămisli un gînd (Rar). Concep (p. a naște): a zămisli un prunc.
26. [DOOM 3] zămislire (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri
27. [DOOM 2] zămislire (pop.) s. f., g.-d. art. zămislirii; pl. zămisliri
28. [DOOM 3] zămisli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislesc, 3 sg. zămislește, imperf. 1 zămisleam; conj. prez. 1 sg. să zămislesc, 3 să zămislească
29. [DOOM 2] zămisli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zămislesc, imperf. 3 sg. zămislea; conj. prez. 3 să zămislească
30. [MDO] zămisli
31. [DER] zămisli (-lesc, -it), vb. – A concepe. Sl. zamysliti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 468; Conev 59), cf. bg. zamislja se. În sl. numai cu sensul de „a concepe cu mintea”; sensul de „a procrea, a rămîne însărcinată”, propriu rom., se datorează neîndoielnic vechilor traducători, care dădeau cuv. rom. sensul dublu al gr. συλλαμβάνειν, lat. concipere (Tiktin).
32. [D.Religios] zămislire, zămisliri s. f. Concepere, naștere. ◊ Neprihănita zămislire = dogmă a Bis. catolice formulată de papa Pius IX la 8 decembrie 1854 și reluată de Conciliul Vatican II în 1964 (Immaculata conceptio), potrivit căreia Fecioara Maria a fost zămislită și s-a născut fără păcatul strămoșesc. – Din zămisli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL