1. [MDA2] zâmbrit, ~ă a [At: VICIU, GL. / V: zim~ / Pl: ~iți, ~e / E: zâmbri] 1 (Reg; d. ființe) Pofticios. 2 (Pex) Lacom. 3 Uscățiv. 4 (Reg; d. cai) Cu zâmbre.
2. [MDA2] zâmbri2 [At: CADE / V: zim~ / Pzi: ~resc / E: zâmbre] (Reg) 1 vt (C. i. cavitatea bucală a calului) A curăța de zâmbre Si: (reg) a zâmbrui. 2 vi A râde dizgrațios, arătând gingiile, asemenea cailor bolnavi de zâmbre. 3 vt A râvni.
3. [MDA2] zimbri2 v vz zâmbri2
4. [MDA2] zimbrit, ~ă a vz zâmbrit
5. [CADE] ❍ZÎMBRI (-bresc) vb. intr. A rîde urît. arătîndu-și gingiile, ca și caii cari au zîmbre ȘEZ..
6. [CADE] ❍ZÎMBRI (-bresc) vb. intr. A rîde urît arătîndu-și gingiile, ca și caii cari au zîmbre (ȘEZ.).
7. [Scriban] zîmbrésc v. intr. (d. zîmbre). Mold. nord. Fig. Fac zîmbre.
8. [DER] ZÎMBRI, zîmbresc, vb. IV. Tranz. 1. A rîvni, a jindui. 2. A amenința, a-și arăta colții. (cf. zîmbi)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL