1. [MDA2] zâmboc sn [At: CADE / V: zim~ / Pl: ~uri și ~oace / E: ns cf vsl замбоц] 1 (Olt; Mun) Cui mobil al cataramei care servește la fixarea curelei, cordonului etc. 2 Cârlig de copcă cu care se cuprinde o haină groasă, lungă. 3 (Pex) Butonieră (1). 4 (Spc) Parte metalică cu care este prevăzută undița primitivă. 5 (Reg) Laț de curea așezat în vârful opincii care servește la strângerea ei pe picior, cu ajutorul nojiței. 6 (Reg) Limba clopotului. 7 (Reg; csnp) Bulgăr. 8 (Reg) Mamelon (1).
2. [MDA2] zimboc sn vz zâmboc
3. [DEXI] zîmboc s.n. (reg.) Cuiul mobil al cataramei, care servește la fixarea curelei, a cordonului, etc. ♦ Cîrlig cu copcă cu care se prinde o haină groasă, lungă. ♦ Ext. Cheotoare. ♦ (pesc.) Partea metalică cu care este prevăzută undița primitivă. • pl -uri, -oace. /cf. sl. veche зѫбъ.
4. [CADE] ZÎMBOC (pl. -oace, -ocuri) sn. Olten. CIAUȘ. TUȚ. Cuiul mobil de la cataramă (care se bagă în gaura curelei) [vsl. zabŭ „dinte”].
5. [CADE] ❍ZÎMBOC (pl. -oace, -ocuri) sn. Olten. (CIAUȘ.) (TUȚ.) Cuiul mobil de la cataramă (care se bagă în gaura curelei) [vsl. zabŭ „dinte”].
6. [DLRLC] ZÎMBOC, zîmbocuri și zîmboace, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. Săvai Toma ce-mi făcea?.. în trei brîne să-nchinga. Cu curele să strîngea Și-n zimboc că le punea, Binișor că să scula Și la murgul că mergea. PĂSCULESCU, L. P. 251. Mîna-n sîn că i-o băga, De cătărămi că mi-și da, Curelile le trăgea, Zîmboacele le scotea, MAT. FOLK. 31.
7. [DLRM] ZÎMBOC, zîmboace, s. n. (Reg.) Cuiul mobil de la cataramă care se bagă în gaura curelei. – Slav (comp. v. sl. zonbŭ „dinte”).
8. [Scriban] zîmbóc n., pl. oace saŭ urĭ (dim. d. vsl. zombŭ, dinte). Rar. Clencĭ, cuĭu mobil al catarameĭ.
9. [DER] ZÎMBOC, zîmbocuri și zîmboace, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. (cf. zîmba) [def. și DLRLC]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL