1. [DEX '09] ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. (Pop.) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.
2. [MDA2] zălud, ~ă [At: MARDARIE, L. 95 / V: (Înv) ~lod, zol~, sal~ / Pl: ~uzi, ~e / E: slv *залуд cf bg залуд, залуда „prost”] 1-2 smf, a (Îvp; adesea cu sens atenuat) Naiv. 3-4 smf, a (Îvp) Prost. 5 a (Îvp) Zănatic. 6-7 smf, a (Pop) Neserios. 8-9 smf, a (Pop) Ușuratic. 10-11 smf, a Nebun. 12 a Tulburat.
3. [DEXI] zălud, -ă adj. (înv., pop.) 1 Care este smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ◊ (subst.) A afirmat că nu vrea să vorbească cu zăluzii. ♦ Care este scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. ◊ (subst.) Nu se putea baza pe el; se purta ca un zălud. 2 (cu sens atenuat) Care este naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. Crîșmari zăluzi (SADOV.). 3 Care este prost. • pl. -uzi, -ude. /<sl. veche залоудъ; cf. bg. залуден, залудо „prost”.
4. [CADE] ❍ZĂLUD adj. Mold. Smintit, năuc, buimăcit; nerod: Mihai-Vodă... atunce îți părea că este un om ~ (NEC.); Grecii, cei din ceea parte, sta zăluzi și amețiți, Îngrijați, cuprinși de spaimă, pîlcuri, pîlcuri împărțiți (LET.); e tînără încă și ~ă (SAD.) [bg. zaludenŭ].
5. [DEX '98] ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.
6. [DLRLC] ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun. Să intrăm în casă. Dar înainte de toate vă rog să iertați, cele ce-aveți să vedeți și să cunoașteți... Ca într-o casă de oarbă, cu feciorul zălud. C. PETRESCU, R. DR. 324. 2Ș Fig. Blestemată noapte... Ce tot trîmbițează în van cocoșul ăla răgușit și zălud? C. PETRESCU, A. R. 190. A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă și zăludă. TOPÎRCEANU, P. 157. ◊ (Substantivat) Greșeala cea mare e, cînd ai văzut flacăra, să te răpezi ca un zălud la ea. C. PETRESCU, R. DR. 140. Cum vine moșneagu de la lucru, baba ca o zăludă îi iese înainte și-i arată băietul. ȘEZ. II 200. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. Fuge, vine, se-nvîrtește ca o deznădăjduită, Zăludă ca vai de dînsa. Vrea să strige, dar și glasul i se taie deodată. CONACHI, P. 87. 2. Naiv, nepriceput, prost, tembel. Ii tînără încă și zăludă. Minte la dinsa cît păr pe broască. SADOVEANU, O. VIII 173. Colăceii îs cam mititei... Dar ei nu s-au priceput, Ca niște tineri zăluzi. ȘEZ. I 38. Unde mîndră să mă duc, ca de-acelea să-ți aduc? – Valeu, badeo, zălud ești Cum de nu te mai gîndești? Că de-acestea nu găsești: Mură neagră ți-s ochii, Sloi de gheață ți-s dinții. ib. XX 158.
7. [DLRM] ZĂLUD, -Ă, zăluzi, -de, adj. 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; neserios, ușuratic. 3. Prost, tembel. – Bg. zaluden.
8. [Șăineanu, ed. VI] zălud a. și m. Mold. nerod, năuc. [Cf. ceh ZALUDNY, înșelător].
9. [Scriban] zălúd și (vechĭ) za-, -ă adj. (vsl. *zaludŭ, d. ludŭ, prost; bg. zaluden, leneș, zaludno, în zadar; sîrb. zalud, în zadar, zaludan, leneș, zaludnik, om leneș. V. lud). Est. Cam nebun, zăpăcit, năuc. – În Suc. și zălúg (Șez. 33, 25).
10. [MDA2] salud, ~ă a vz zălud
11. [MDA2] zalud, ~ă smf, a vz zălud
12. [MDA2] zălod, ~ă smf, a vz zălud
13. [MDA2] zolud, ~ă a vz zălud
14. [CADE] ❍ZELUD = ZĂLUD.
15. [Scriban] zalúd, V. zălud.
16. [DOOM 3] zălud (pop.) adj. m., pl. zăluzi; f. zăludă, pl. zălude
17. [DOOM 2] zălud (pop.) adj. m., pl. zăluzi, f. zăludă, pl. zălude
18. [DER] zălud (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).
19. [GER] zălud, zăluzi, zăluzie Zălud „smintit, prost”, zăluzi „A-șI pierde mintea”, zăluzie „neghiobie”, sînt toate atestate în Moldova. S-au dat următoarele explicații : TDRG, pentru zălud, v.sl. лꙋд, s.-cr. lud, bg. лудъ, celelalte două cuvinte romînești fiind derivate de la zălud. CADE scoate pe zălud din bg. эалуден (DU trimite la ceh. zaludny „înșelător”. De adăugat că există în bulgărește și verbul эалудувам, эалудявам „încep să înnebunesc”). Scriban explică pe zălud prin v.sl. эалудъ, bg. эалуден „leneș”, эалудно „în zadar”, iar pe zăluzi de la zălud. Nu este însă normal ca bg. эалуден să devină în. romînește zălud (trebuia "să devină *zăludnic), și, deoarece romîna nu are prefixul ză- nu putem porni nici de la sl. lud. Pe de altă parte, verbul bulgăresc trebuia să devină a zăludi, nu a zăluzi. Un v. sl. эалудъ nu e cunoscut de nicăieri. Am putea încerca să-l reconstruim pe baza derivatelor bulgărești și sîrbești, dar ar fi greu de explicat de ce reprezentantul acestei forme de sud apare numai în Moldova. O soluție mai acceptabilă mi se pare următoarea : s-a împrumutat forma normală zăludi, din acesta s-a format un adjectiv postverbal zălud, care la rîndul lui a influențat verbul sau chiar a dat naștere unui nou verb denominativ a zăluzi.
20. [DLRLV] ZĂLUD adj. (Mold.) Lipsit de minte, de judecată, prost; nebun. Mihai-Vodă îți părea că este un om zălud. NECULCE. Dar ce folos, că în loc ce trebuie să o uitu, dragoste ei mai mult m-au făcut zălud. H 1771, 84v; cf. DOSOFTEI, PS. ◊ (Substantival) Hameleonul. . . cătră toți chip de zălod și față de lovit arată. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS. ◊ (ȚR) Loc. adv. În zălud = degeaba, în deșert, zadarnic. Bezuma. Fără mente. În zalud. MARDARIE, 107. Tune. În har sau în zalud. MARDARIE, 260; cf. MARDARIE, 124; ST. LEX., 285. Variante: zălod (CANTEMIR, IST.). Etimologie: bg. zaluden; în zalud < scr. úzalud. Vezi și zăluzie. Cf. aluzit, bolund, buiac (4), nerod, șod (1); a f e t e l e (d e- ~), c i n s t e (î n ~), h a r (î n ~), h i e b a (î n ~).
21. [DRAM 2021] zălúd, -ă, zăluzi, -de, (zolud), adj. (reg.) Nebun, smintit; zăpăcit. – Din bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev, după DER; DLRM, DEX).
22. [DRAM 2015] zălud, -ă, zăluzi, -de, (zolud), adj. – (reg.) Nebun, smintit; zăpăcit. – Din bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev, cf. DER; DLRM, DEX) < sl. *zaludǔ < sl. ludǔ „prost” (Scriban).
23. [DLRLV] ZĂLOD adj. v. zălud.
24. [DRAM 2015] zolud, adj. – v. zălud („nebun”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL