1. [DEX '09] ZAIFET s. n. v. zaiafet.
2. [MDA2] zaifet sn vz zaiafet
3. [DEXI] zaifet s.n. v. zaiafet.
4. [CADE] †ZAIFET 👉 ZIAFET.
5. [Șăineanu, ed. VI] zaifet n. V. ziafet: la nunți ce de mai zaifeturi! AL.
6. [Scriban] zaifét, V. ziafet.
7. [DEX '09] ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. (Pop. și fam.) Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyāfet.
8. [DEX '09] ZIAFET s. n. v. zaiafet.
9. [MDA2] zafet sn vz zaiafet
10. [MDA2] zaiafet sn [At: AMIRAS, LET2. III, 172 / Pl: ~uri / V: (reg) zaf~, (înv; fam) ~ifet, (înv) zăefet, zăfet, zăifet, zeafet, zeefet, zeifet, ziafet, ziiafet / E: tc ziyafet] 1 (Pfm) Chef mare (cu lăutari) Si: chiolhan, ospăț. 2 (Înv; irn) Bătaie (1). 3 (Îvr; pcf) Bufet (2).
11. [MDA2] zăefet sn vz zaiafet
12. [MDA2] zăfet sn vz zaiafet
13. [MDA2] zăifet sn vz zaiafet
14. [MDA2] zeafet sn vz zaiafet
15. [MDA2] zeefet sn vz zaiafet
16. [MDA2] zeifet sn vz zaiafet
17. [MDA2] ziafet sn vz zaiafet
18. [MDA2] ziiafet sn vz zaiafet
19. [DEXI] zaiafet s.n. (pop.; fam.) Petrecere, chef mare (cu lăutari). Acestuia i se năzărise să facă zaiafet cu nevestele de boieri (PER.). • sil. za-ia-. pl. -uri. și ziafet, zaifet s.n. /<tc. ziyāfet.
20. [DEXI] ziafet s.n. v. zaiafet.
21. [CADE] ZIAFET ‼ ZAIFET (pl. -eturi) sn. Petrecere cu mîncare și băutură, cu lăutari, etc.: petreceau toată noaptea pe ziafet, pe bere și pe mîncare (I.-GH.); făcea în toți anii masă mare și ziafet în onoarea sfîntului Andrei, patronul său (FIL.); a scăpătat din pricina cheltuelilor nemăsurate cu atîtea petreceri și ziafeturi (CAR.); nu trecu mult, și boierul se afla la un ziafet cu mai mulți boieri (ISP.); Să ședem cu a noastre jupînese La cumîndări, zaifeturi ș’ospețe (BD.-DEL.); de trei luni acum de cînd v’ați însurat, ați dus-o una cu bencheturile, cu zaifeturile (ALECS.) [tc. ziafet].
22. [DEX '98] ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari); ospăț, chiolhan. [Pr.: za-ia-. – Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Din tc. ziyäfet.
23. [DLRLC] ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. (Turcism) Petrecere (cu mîncare, băutură și lăutari); chef, ospăț. Hai la Alviță acasă! O să fie zaiafet mare. STANCU, D. 170. O altă trăsură se oprește peste drum. «Aha, și-au adus mosafiri. Au zaiafet», și-a spus țața Niculina foarte mirată. PAS, Z. I 88. Trei zile și trei nopți d-a rîndul fu veselie și zaiafet în tot cuprinsul împărăției, de bucurie c-a scăpat de zmeu. POPESCU, B. II 80. Porunci numaidecît să se întindă mese, să ospăteze pe turcul ciorbagiu. Ce mai zaiafet, ce mai chiloman... ce mai cîntece. ȘEZ. XII 38. – Variante: zaifet (M. I. CARAGIALE, C. 24, G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 111, ALECSANDRI, T. I 310), ziafet (CARAGIALE, P. 83, GHICA, S. A. 58, ALECSANDRI, T. 1248) s. n.
24. [DLRM] ZAIAFET, zaiafeturi, s. n. Chef mare (cu lăutari). [Var.: ziafet, zaifet s. n.] – Tc. ziyafet.
25. [Șăineanu, ed. VI] ziafet n. petrecere cu ospețe: după nuntă alte ziafeturi POP. [Turc. ZYIAFET, ospăț].
26. [Scriban] zaĭafét, V. ziafet.
27. [Scriban] ză(e)fét, V. ziafet[1].
28. [Scriban] zeefét, V. ziafet.
29. [Scriban] ziafét n., pl. urĭ și e (exact ziĭafet, d. turc. ar. ziĭafet, ospitalitate). Fam. Chef, ospăț cu mare veselie. – Și zaĭafet. Vechĭ și zaĭ-, zee-, zăe- și zăfet.
30. [DOOM 3] zaiafet (pop., fam.) (desp. -ia-) s. n., pl. zaiafeturi
31. [DOOM 2] zaiafet (pop., fam.) (-ia-) s. n., pl. zaiafeturi
32. [IVO-III] zaiafet.
33. [DER] ziafet (-turi), s. n. – Chef, ospăț, chiohan. – Var. zai(a)fet. Mr. ziafete, megl. ziafet. Tc. (arab.) ziyafet (Roesler 592; Șeineanu, II, 389), cf. ngr. ζιαφέτι, alb., bg., sb. ziafet.
34. [DLRLV] ZĂFET s.n. v. zaiafet.
35. [DLRLV] ZĂIAFET s.n. (Mold.) Chef mare, petrecere (cu lăutari); banchet, ospăț. Făcînd un zăfet foarte frumos cu fel de fel de musici. PSEUDO-AMIRAS. M-au poftit Namahrim să-m facă a doi zi zăiafet. H 1771, 88r. Orice nuntă sau zăiefet se făcea, trebuia să margă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE; H 1771, 98r; H 17793, 77r, 81r. Variante: zăfet (PSEUDO-AMIRAS), zăifet (H 17792, 77r), zeiefet (NECULCE), ziefet (H 1771, 98r). Etimologie: tc. ziyafet. Cf. tefericie, vigășag, zăbavă, zefchi.
36. [DLRLV] ZĂIFET s.n. v. zăiafet.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL