1. [DEX '09] ZAHEREA, zaherele, s. f. (Înv.) Denumire dată proviziilor (faină, unt, miere etc.) pe care Țările Române erau obligate să le dea oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.
2. [MDA2] zaherea sf [At: SIMION DASC., LET. 71 / V: (îrg) zaara, zae~, ~hara, ~hare, ~harea, ~here, ~hirea, ~hrea, (reg) zăhăr~, zeh~ / Pl: ~ele și zăhărăli / E: tc zahira, zahre] 1 (Îrg) Cantitate de alimente necesară pentru aprovizionarea armatei Si: (îrg) proviant. 2 (Îrg; pgn) Provizii alimentare Si: alimente (1). 3 (Îrg; pgn) Produse alimentare Si: (îrg) proviant. 4 (Îrg; spc) Dare, constând în alimente și mai ales în grâu, pe care țările române erau obligate să o dea oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. 5 (Îrg; îe) A fi în ~ A avea nevoie de provizii. 6 (Îrg; îae) A căuta provizii. 7 (Îrg) Marfă. 8 (Reg) Tain pentru vite, preparat din tărâțe de porumb, orz, sfeclă de zahăr etc. amestecat cu apă și sare. 9 (Reg; pex) Furaj (1). 10 (Înv) Cereale încinse, nepanificabile, folosite pentru obținerea rachiului.
3. [DEXI] zaherea s.f. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare constînd în provizii alimentare (făină, unt, miere etc.) furnizate anual oștilor otomane din cetățile raialelor sau celor aflate în expediții în regiunile apropiate. O sută de care trebuie să facă cîte două drumuri... ducînd zahereaua (CA. PETR.). 2 (înv.) Provizii de alimente necesare unei armate. 3 (reg.) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr etc., amestecate cu apă și sare; ext. nutreț, furaj. • pl. -ele. și (înv.) zaharea s.f. /<tc. zahire.
4. [CADE] †ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pin ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zăhărele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].
5. [CADE] †ZAHEREA (pl. -rele), ZAHARA (pl. -rale), ‼ZAHAREA (pl. -rele) sf. Proviant, hrană pentru oameni și vite; nutreț, furaj: hatmanul... vrînd să poprească zahereaua turcească care o duceau Turcii să o bage în Cameniță (N.-COST.); porneau în răsărit corăbiile Turcilor încărcate cu zaherele strînse cu hapca (VLAH.); Duca-Vodă... trimețînd pîn ținuturi ca să-i aducă zahara, orz, făină, de mîncat pentru oameni și pentru cai (MUST.); le-au murit vitele cărînd la zaharele pe la serhaturi (I.-GH.); zaharaua de porumb urluit este un nutreț plăcut și priitor la toate soiurile de vite (ION.) [tc. zahiré].
6. [DEX '98] ZAHEREA, zaherele, s. f. (Înv.) Provizii alimentare pe care țările române erau obligate să le pună la dispoziția oștilor otomane. ♦ (Reg.) Tain pentru vite, preparat din tărâțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaharea s. f.] – Din tc. zahire.
7. [DLRLC] ZAHEREA s. f. v. zaharea.
8. [Șăineanu, ed. VI] zaherea f. 1. od. proviziune (de primăvară și toamnă): jicnița cu toată zahereaua OD.; 2. od. trimiterea obligatorie a unei proviziuni de grâne la Constantinopole: strânge zaherea de prin satele vecine GHICA; 3. azi, în Mold., tain pentru vite: zahereaua este de popușoiu de câte patru dimerlii pe zi. [Turc. ZAHIRÈ, proviant].
9. [Scriban] zahereá f., pl. ele, și zahará f. (în doc. și zahare, zahrea și zahirea, turc. [d. ar.] zahire, zehire, și [maĭ des] zahre). Vechĭ. Proviziunĭ, merinde (p. armată ș. a.): hambare, care de zaharea1. Azĭ, Est (zahará). Mîncare preparată p. vite (tărîță cu apă, sare ș. a.).[1]
10. [DEX '09] ZAHAREA s. f. v. zaherea.
11. [MDA2] zaara sf vz zaherea
12. [MDA2] zaerea sf vz zaherea
13. [MDA2] zahara sf vz zaherea
14. [MDA2] zahare sf vz zaherea
15. [MDA2] zaharea sf vz zaherea
16. [MDA2] zahere sf vz zaherea
17. [MDA2] zahirea sf vz zaherea
18. [MDA2] zahrea sf vz zaherea
19. [MDA2] zăhărea sf vz zaherea
20. [MDA2] zeherea sf vz zaherea
21. [DEXI] zaharea s.f. v. zaherea.
22. [CADE] †ZAHARA, ZAHAREA 👉 ZAHEREA.
23. [DEX '98] ZAHAREA, s. f. v. zaherea.
24. [DLRLC] ZAHARA s. f. v. zaharea.
25. [DLRLC] ZAHAREA, zăhărele, s. f. (Turcism învechit; și în formele zahara, zaherea) Hrană, merinde, provizii (pentru armată). Neîncetate cereri de zaherea erau cea mai mare pacoste pe care o aducea asupra țării atîrnarea ei de împărăția turcească. CAMIL PETRESCU, O. I 66. Din limanul Brăilei, porneau în răsărit corăbiile turcilor, încărcate cu zaherele strînse cu hapca de pe mănoasele noastre ținuturi. VLAHUȚĂ, R. P. 34. S-a făcut obiceiu... ase da pe fieșce an zaharea îmbelșugată din țară, la serhaturile turcești de pe malul Dunării. ODOBESCU, S. I 326. ♦ (Regional) Tain pentru vite, preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. Eu vă dau... zahara de mîncare. I. CR. XI 51. – Variante: zaherea, zahara s. f.
26. [DLRM] ZAHAREA, zaharele, s. f. (Turcism înv.) Hrană, provizii (pentru armată). ♦ (Reg.) Tain pentru vite preparat din tărîțe, sfeclă de zahăr, sare etc.; p. ext. nutreț, furaj. [Var.: zaherea s. f.] – Tc. zahire.
27. [Șăineanu, ed. VI] zahareà f. V. zaherea.
28. [Scriban] zahará, V. zaherea.
29. [Scriban] zaharéz v. tr. Îndulcesc cu zahăr: apă zaharată.
30. [DOOM 3] !zaherea (înv., reg.) s. f., art. zahereaua, g.-d. art. zaherelei; pl. zaherele
31. [DOOM 2] zaherea / zaharea (înv., reg.) s. f., art. zahereaua / zahareaua, g.-d. art. zaherelei / zaharelei; pl. zaherele / zaharele, art. zaherelele / zaharelele
32. [DOOM 2] zaharea v. zaherea
33. [DER] zaherea (-ele), s. f. – Provizii alimentare, tain. – Var. zahar(e)a. Mr. zaire. Tc. (arab.) zahire (Roesler 592; Șeineanu, II, 381; Lokotsch 2181), cf. ngr. ζαχερέ, alb. zaire, bg. zahare. Sec. XVIII.
34. [DER] ZAHARA, zaharale, s. f. (Var., Înv.) Zaherea.
35. [DLRLV] ZAHEREA s. f. (Mold., ȚR) Hrană, provizii pentru armată. A: Au fost trimis . . . cîteva mii de chile zahere, faină și orz. N. COSTIN. Deci turcii, întărindu Caminița cu pușci și cu zahareli și cu oaste, au pus pașă. CRB, 164r. Și i-au luat robi si împreună cu banii și zahareaua ce aflară. VP, 55r; cf. URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 1v; VP, 61v. B: Să gătesc corăbii să meargă spre Arhipeleag cu oarece zaharea. FN. Pentru treaba zaherealei și a tunurilor. IM 1730, 3v; cf. R. GRECEANU, s. v. vistier1. Variante: zahara (NECULCE), zaharea (URECHE; M. COSTIN; FN; R. GRECEANU. s.v. vistier1; CRB, 164r; IM 1754, 1v; VP, 55r, 61v, zahire (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. zahire.
36. [DLRLV] ZAHARA s. f. v. zaherea.
37. [DLRLV] ZAHAREA s. f. v. zaherea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL