1. [DEX '09] ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Zăgaz + suf. -ui.
2. [MDA2] zăgăzui vt [At: SADOVEANU, O. XV, 245 / Pzi: ~esc / E: zăgaz + -ui] 1 (C. i. ape curgătoare, albii etc.) A construi un stăvilar (1) Si: a bara (1), a îndigui, a stăvili (1), (rar) a zăgăzi (1), (reg) a hăti2 (4). 2 (Fig) A împiedica o acțiune Si: a opri (1), (rar) a zăgăzi (2).
3. [DEXI] zăgăzui vb. IV. tr. 1 (compl. indică ape curgătoare, albii etc.) A stăvili; a îndigui, a bara. Mi-ați opri viața în loc ca și cum ai zăgăzui o apă (PER.). 2 Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile (REBR). • prez.ind. -iesc. /zăgaz + -ui.
4. [DLRLC] ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune zăgaz cursului unei ape; a stăvili, a îndigui. O baltă veche... fusese zăgăzuită de nepricepuți acum șapte ani și se împotmolise, pustiindu-se. SADOVEANU, A. L. 141. 2. Fig. A opri, a stăvili (o acțiune); a împiedica, a face să înceteze. Soldații nemți... au încrucișat puștile pentru a le zăgăzui intrarea, dar îi potopi iureșul și cu greu și-au cules căștile de pe jos. PAS, Z. III 157. Se apucă să-i povestească nepotului cîte a știut despre Nadina... Grigore încercă să-i zăgăzuiască destăinuirile. REBREANU, R. i 254.
5. [DLRM] ZĂGĂZUI, zăgăzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stăvili; a îndigui, a bara. 2. Fig. A opri, a împiedica (o acțiune). – Din zăgaz.
6. [Scriban] zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.
7. [DOOM 3] zăgăzui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăgăzuiesc, 3 sg. zăgăzuiește, imperf. 1 zăgăzuiam; conj. prez. 1 sg. să zăgăzuiesc, 3 să zăgăzuiască
8. [DOOM 2] zăgăzui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zagazuiesc, imperf. 3 sg. zăgăzuia conj. prez. 3 să zăgăzuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL