1. [dexonline] ZAGAREÁ s. f. Formă logică de singular pentru pluralul zagarele. v. ZAGARÁ, zagarele, s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. [DEX ’98]
2. [MDA2] zagarea sf vz zagara
3. [DEX '09] ZAGARA, zagarele[1], s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., sb. zagarija.
4. [MDA2] zagara sf [At: (a. 1693) ȘIO II1, 380 / V: (înv) ~rea, (reg) zăgăra, (reg) zăgărea / A și: zagara / Pl: ~le / E: tc za⌝ra[1]] (Înv) 1 Blană de animal prelucrată. 2 Margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele articole de îmbrăcăminte Si: (reg) zăgăraie. 3 (Pex) Paspoal. 4 (Reg) Bor2.
5. [MDA2] zăgăra sf vz zagara
6. [MDA2] zăgărea sf vz zagara
7. [DEXI] zagara s.f. Blană de animal prelucrată; porțiune de blană (de altă culoare) aplicată ca garnitură la marginea căciulilor sau a altor obiecte de îmbrăcăminte. Are palton cu zagara (PER.). • pl. -ale. /<bg. загара, srb. zagarija.
8. [CADE] ❍ZAGARA, ZĂGĂREA sf. Mold. Trans. Căiță cu zăgărea, căciulă albă cu margine neagră, care se purta pînă acum vre-o douăzeci de ani (DENS.); aveau pe trup sumane bune de noatin... în cap căciuli cu zagara (SAD.) [bg. zagara, srb. zagarija].
9. [DEX '98] ZAGARA, zagarele[1], s. f. Blană de animal prelucrată; margine de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Din bg., scr. zagarija.
10. [DLRLC] ZAGARA, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte; p. ext. orice bordură cu care se tivește un obiect de îmbrăcăminte. Sumanul și ițarii îi erau peticiți, dar curați. în cap purta o căciulă albă cu zagara neagră. SADOVEANU, O. V 529. Cu cușma cu zagara, zagaraua că-i boită, Lui Nicuță dăruită. I. CR. IV 154. Variantă:- zăgăra (PAMFILE, A. R. 31) s. f.
11. [DLRLC] ZĂGĂRA s. f. (Var.) Zagara.
12. [DLRM] ZAGARA, zagarale, s. f. Blană de animal prelucrată; bordură de blană (de altă culoare) aplicată la unele obiecte de îmbrăcăminte. – Bg., sb. zagarija.
13. [Scriban] zagará f. (turc. zaghara, adică „blană de Zagara”, un oraș în Macedonia). Vechĭ. Azĭ Brașov. Guler de blană lat care acopere umeriĭ. Azĭ Mold. Chenaru saŭ panglica de pe marginea pălăriiĭ (rev. I. Crg. 3, 346) saŭ chenar de blană de altă coloare la căcĭulă. Fig. Iron. Pl. Zorzoane.
14. [DOOM 3] zagara s. f., art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei; pl. zagarale
15. [DOOM 2] zagara s. f., art. zagaraua, g.-d. art. zagaralei; pl. zagarale, art. zagaralele
16. [DER] ZAGARA2, zagarale, s. f. Fleac, bagatelă. (din bg. zagara, prob. de la n. pr. Zagorane[1] localitate în Macedonia)
17. [DER] ZĂGARA, zăgarale, s. f. (Var.) Zagara.
18. [DER] zăgara (-ale), s. f. – 1. Margine, mal, țărm. – 2. Fleac, moft. – Var. zăgărea. Bg. zagara (Candrea), poate din numele propriu Zagara[1], oraș din Macedonia (Șeineanu, II, 380).
19. [DER] ZĂGĂREA, zăgărele, s. f. (Var.) Zagara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL