1. [MDA2] zagan sm vz zăgan
2. [Scriban] zagán, V. zăgan.
3. [DEX '09] ZĂGAN, zăgani, s. m. (Ornit.) Vultur-bărbos. – Din tc. zagan, ngr. zagánis.
4. [MDA2] zăgan, ~ă [At: MARIAN, O. I, 179 / V: (reg) zag~ / Pl: ~i, ~e / E: tc zagan] 1 sm Vultur mare, cu penajul de culoare neagră-cenușie pe spate, pe coadă și pe aripi, albă-gălbuie pe cap, pe gât și pe piept Si: vultur bărbos (Gypaëtus barbatus). 2 sm (Orn; reg) (Reg) Gaie (Milvus milvus). 3 sm (Reg) Vultur alb (Neophoron percnopterus). 4 sm (Reg) Câine mare. 5 smf (Reg; dep) Om gras.
5. [DEXI] zăgan s.m. (ornit.) Vultur mare, cu penajul brun-cenușiu pe spate, pe coadă, pe aripi, galben-ruginiu pe cap, pe gît și pe partea ventrală și cu pene negre în formă de barbă, sub cioc (Gypaëtus barbatus); vultur-bărbos, vultur-cu-barbă, vultur-negru. • pl. -i. /<tc. zagan, ngr. ζαγάνος.
6. [CADE] ❍ CEAHLĂU, CEALHĂU sm. Tr.-Carp. 🐦 = ZĂGAN.
7. [CADE] ‡ CEATLĂU2 sm. 🐦 = ZĂGAN: Rîmlenilor le place a se rade și în chipul ~lui acoper căruntețele sale (M.-COST.) [comp. CEAHLĂU].
8. [CADE] CILI(H)OIU sm., CILI(H)OAIE sf. 1 🐦 - ZĂGAN ¶ 2 F Pasăre urîtă ¶ 3 Sperietoare (de păsări) ¶ 4 Ⓕ Femeie urîtă.
9. [CADE] ZĂGAN sm. 🐦 Specie mare de vultur, numit și „vultur-bărbos”, „ceahlău”, „sorliță”, „cilihoiu”, etc. (Gypaetus barbatus) (🖼 5355) [tc. zagan].
10. [DLRLC] ZĂGAN, zăgani, s. m. Pasăre răpitoare de talie mare, cu gîtul galben, cu pieptul roșcat, cu un mănunchi de pene lungi, țepoase sub cioc; trăiește în munții înalți și se hrănește cu animale vii și cu hoituri; vultur-bărbos, ceahlău ( Gypaetus barbatus).
11. [DLRM] ZĂGAN, zăgani, s. m. Vultur-bărbos. – Tc. zagan.
12. [Șăineanu, ed. VI] pleșuv a. 1. chel; 2. fig. gol, neacoperit: munții pleșuvi. [Slav. PLĬEȘĬVŬ]. ║ m. Zool. 1. vultur cu capul mohorît, se nutrește cu mortăciuni (Vultur fulvus); 2. (răpitor de miei), vultur care răpește nu numai miei, ci și copii (Gypaetos barbatus): el se numia în vechime zagan, azi în Mold. (Buc.) ceahlău și în Tr. sorliță.
13. [Șăineanu, ed. VI] zăgan m. uliu de stârvuri (Milvus). [Turc. ZAGAN, uliu].
14. [Scriban] zăgán (vest) și zagán (est) m. (turc. zagan, șoĭm; ngr. zagános). Sorliță (Șez. 37, 132). Un fel de vultur pleșuv care se numește și hoĭtar (vultur percnópterus). Un fel de șoĭm care mănîncă și mortăcĭunĭ (milvus).
15. [DOOM 3] zăgan (pasăre) s. m., pl. zăgani
16. [DOOM 2] zăgan (pasăre) s. m., pl. zăgani
17. [DER] zăgan (-ni), s. m. – Vultur-bărbos (Gypaetus barbatus). Tc. (per.) zagan (Șeineanu, II, 380), cf. ngr. ζαγάνος.
18. [Onomastic] ZĂGAN subst. (vultur). 1. – b. ard., 1722 (Paș); – (16 B III 319; Mar); Zăgănescu. 2. Cf. cu g > h (?) sau de altă origine: Zăhan moț (O Dens T).
19. [DRAM 2021] zăgán, zăgani, s.m. Vultur bărbos (Gypaetus barbatus). ■ Semnalat (în sec. XIX) în Munții Țibleș și Masivul Rodnei; a dispărut din zonă în sec. al XX-lea. ■ (onom.) Zăgan, Zăgănescu, nume de familie în jud. Maram. – Din tc. zagan „șoim” (MDA), ngr. zaganis (Scriban, Șăineanu, DEX).
20. [DRAM 2015] zăgan, zăgani, s.m. – (ornit.) Vultur bărbos (Gypaetus barbatus). Semnalat (în sec. XIX) în Munții Țibleș și Masivul Rodnei. A dispărut din zonă în sec. XX (Ardelean, Bereș, 2000: 148). ♦ (onom.) Zăgan, Zăgănescu, nume de familie (7 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din tc. zagan „șoim” (MDA), ngr. zaganis (Scriban, Șăineanu, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL