1. [DEX '09] ZĂBUNAR, zăbunari, s. m. (Înv. și pop.) Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.
2. [MDA2] zăbunar sm [At: (a. 1785) ȘIO II1, 380 / Pl: ~i / E: zăbun + -ar] (Înv) 1-8 Persoană care confecționează (sau vinde) zăbune1 (1-4).
3. [DEXI] zăbunar s.m. Persoană care confecționează sau vinde zăbune. Te sfătuiesc să intri la vreun cizmar, la un zăbunar, la un cojocar, ucenic (STANCU). • pl. -i. /zăbun + -ar.
4. [DEX '98] ZĂBUNAR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Zăbun + suf. -ar.
5. [DLRLC] ZĂBUNAR, zăbunari, s. m. Cel care face sau vinde zăbune. O duc greu de tot. Cu nimic nu pot să te ajut. Ajută-te singur. Te sfătuiesc să intri la un cizmar, la un zăbunar, la un cojocar, ucenic. STANCU, D. 330.
6. [DLRM] ZĂBUNAR, zăbunari, s. m. Persoană care face sau vinde zăbune. – Din zăbun + suf. -ar.
7. [Scriban] zăbunár m. Croitor saŭ vînzător de zăbune: rufetu zăbunarilor pămîntenĭ din Bucureștĭ.
8. [DOOM 3] zăbunar (înv., pop.) s. m., pl. zăbunari
9. [DOOM 2] zăbunar (înv., pop.) s. m., pl. zăbunari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL